BOIEROAICE

Nu ştiu, cum voi, dar eu sunt înnebunit de blog.

Este o fereastră către lume, lumea mea, în perpetuă expansiune.

O legătură către informaţie. Informaţie pe care efectiv, acum, o realizez ca pe o componentă a existenţei noastre.

 Să încerc să mă explic! Nu mă omor după socializare, fiind un tip relativ timid, un tip care s-a luptat mult cu sine.

Mi se năzare ceva, din nimic, şi tot eşafodajul unei conversaţii, este spulberat într-o clipă.

Dar, de ce această logoreică introducere?!

 Da, înţeleg. Aş vrea să descriu cât mai deosebit ceva.

Recent, am conversat, fireşte, virtual, cu Melanie-Toulouse, şi cu Antreprenor 1.

 Melanie, printre altele, mi-a spus că franceza , îi este ca a doua limbă, de la 9 ani.

Obişnuit cu Notre Dame din Galaţi, m-am gândit că o fi şi ea, o spiţă boierească, educată într-o  asemenea  rafinată instituţie, destinată, se ştie celor mai  înstărite odrasle.

 O altă plimbare plăcută, am făcut-o  cu Antreprenor1, pe al cărei blog, am citit despre „motivaţie”. Un articol laborios elaborat, care m-a făcut să mă întreb asupra statutului special al autoarei.

Cum puţin timp înainte, vorbise de Piramida lui Maslow, m-am gândit, că poate articolul a avut ca sursă de inspiraţie, pe însuşi creatorul diagramei care îi poartă numele, dar ştiută şi ca Piramida trebuinţelor umane.

Oricum, un Spirit, mi-am zis. Tot o boieroaică, la fel ca Melanie. Ei bine, ambele, mi-au amintit de o a treia boieroaică, de spiţă BIBESCU.

Soţia unui prieten şi coleg  de serviciu, prin descendenta Bibescu, am realizat vorba unui înţelept, după care, „cultura devine educaţie, numai dacă atinge anumite profunzimi ale spiritului.”

 Eram la ei acasă, unde imaginaţia  euforiza, la buchetul rafinat al unui păhărel, servit de descendenta Bibescu.

Noi, bărbaţiii, discutam despre restricţia culturală comunistă,  că atâtea cărţi valoroase, nu am citit încă. Care credeţi, că a fost reacţia Doamnei?

 Nu vă supăraţi, voi sunteţi cauza ignoranţei voastre! Câte cărţi de beletristică, din biblioteca  Instituţiei voastre aţi citit ?

  Iar eu, ştiu, că nu mă apuc de altă treabă, până nu o termin pe cea începută.

Uşor şifonaţi, i-am sărutat recunoscători,  mâna.

Ne ţinuse o lecţie, de bun simţ pe care o moştenise din familie. Într-adevăr, boierească, temeinică, indiferent, de împrejurări.

Ajuns aci, îmi amintesc  de Goethe care povestea, cum tatăl său, îl sfătuia, să nu lase nimic neterminat.

Nici  măcar o carte, care nu-i mai plăcea.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Educaţie, Pagini de Jurnal

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s