Descoperind-o în zborul ei fin, mi-am amintit de emoţiile copilăriei, alergând după mirajul numit Libelula.
Cu mijlocel fragil, de parcă să se frângă, nu îndrăzneam să ating minunea, oricât de mare, mi-ar fi fost bucuria.
Am rămas cu un vis: să-i simt mijlocelul.
Cred că este o senzaţie inefabilă. Să cuprinzi farmecul diafan al infinitului.
Onu
Madi şi Onu Blog 
Ce frumos, Onu!!!
Theo,Mulţumesc! Şi , află, citindu-te , o realizez pe Anne..
Nu este fantezie, este suflet!
Rarisim! 🙂
Onu
Tare frumos,Onu!De fiecare data cand revin in „casuta ta” gasesc numai lucruri speciale.
Toata stima si admiratia de la mine!:)
Sa ai o seara frumoasa!
Multumesc, voi avea o noapte linistita. Sper, ca ai trait, fie si pentru o clipa, parfumul copilariei mele. Acu, daca s-a incheiat suspansul asteptarii, voi visa iar, zambind, pajistea plina de libelule.
Si tie, iti doresc o noapte frumoasa, ca sufletul tau, neinvolburat! 🙂
Onu