Se poate şi aşa!

De când cu drama lui Ionuţ, şi Roşia Montaniada, simt că este cazul să mă retrag din blogosferă. Apreciez, că asist la o criză recidivantă de comunism, într-o amplă galerie de părerită.

E drept, realizez, negru pe alb, de ce au prins inepţiile comuniste, de ce  au  apărut un Vişinescu, şi puzderia ca el.

Cu alte cuvinte, “tot răul, spre bine”.

Încerc, să mă detaşez, de această largă mişcare democratică, unde mentalitatea tovărăşească, nu de-aş exprima opinia, ci de a avea cu orice preţ dreptate, frizează absurdul sesizat în dramaturgia lui Eugen Ionesco. Poate unde a fost sincer cu sine însuşi!

 Aseară, mare durdură, pe chestia  omeniei, privind maidanezii. Ca să nu-mi fac reproşul de a fi omis o informaţie utilă, pentru acei învolburaţi, voi povesti o întâmplare la care am asistat de multe ori, în copilărie.

Şi nu fără zbuciumul unui suflet de copil, în care raţionalitatea, încă în stadiul emoţional, nu atinsese maturitatea cuvenită.

La ţară, eram,  prieten, cu copilul unui crescător de capre.

Firesc,  omul avea la stână nişte dulăi, de toată admiraţia. Printre…, şi câteva căţele, respectuoase faţă de legea firii, şi care fără nici o remuşcare, fătau  în veselie.

Cu ocazia acestor fătări, am asistat la drama care mi-a marcat raţionalitatea.

Într-o zi,  căprarul, un om de onoare, în localitatea respectivă, a luat o găleată, plină pe jumătate cu apă, a mers la adăpostul căţeilor nou născuţi,  pe care, i-a înecat, unul câte unul .

Zadarnic, plângeam, şi trăgeam de el, rugându-l să nu-i omoare.  Nimic, îndepărtându-mă de el, cu  mâna liberă, şi-a terminat conştiincios treaba.

Apoi, luîndu-mă pe genunchi, în timp ce-şi răsucea o ţigară, mi-a spus grijuliu.  Vezi, tu, Ionele dragă, dacă-i las în viaţă, mai târziu, vor suferi de foame, vor deveni periculoşi, iar sătenii,  tot îi vor omorî.

 Ce zici, nu-i mai omenesc ce fac eu?

Nu am ştiut ce să-i răspund, dar mintea mea de copil, nu a acceptat adevărul, ca pe o necesitate de viaţă.

Acasă, plângând amarnic, stimulat şi de înţelegerea mângâierilor mamei, am primit acelaşi răspuns. Am continuat să oftez în pat, dar, scena, repetată cu conştiinciozitate de căprar, a devenit un dat al firii. Când scriu, mă gândesc la omenia căprarului, şi mă întreb  dacă, toţi promaidanezii capitalei,  gândesc, sau au vre-un strop de omenie!

Am simţit acut, nevoia să relatez această lecţie de omenie, şi înţelepciune, a unui   demn crescător de capre.

Onu

Anunțuri

18 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

18 răspunsuri la „Se poate şi aşa!

  1. Frate, ai mare dreptate! Am asistat şi eu în copilărie la astfel de scene, am plâns amarnic de fiecare dată, dar….
    Îţi mulţumesc pentru toate comentariile făcute pe blogul meu. Nu -ţi voi răspunde acum.N-am timp. Sunt ffffffffff ocupată! Voi reveni!

  2. Mulţumesc pentru această poveste! Păcat că cei care ar trebui să o citească sunt prea ocupaţi să arunce vorbe goale…

    • Diana,
      Cum sa raspund unui mesaj, care mi-a sesizat fiinţa? Am înţeles din blogul tău, că avem aceeaşi meteahnă.., de aci recunoştinţa mută! Onu

      Aurelia ecoarta, a remarcat, ca si tine, acelaşi aspect.
      Este mangaietor, sa constati reciprocitatea emoţiilor!

  3. Draga Onu! Supararea imi este mare. Am crezut ca dupa atata drama, macar de la tine citesc ceva vesel, dar nicidecum. Si eu am avut ganduri, sa parasesc blogosfera, dar ceva m-a tras inapoi. Imi pare rau sa vad ca vrei sa te retragi, chiar nu ma bucur, dar decizia unui om nu ai cum sa o schimbi. Iti multumesc ca ai fost prezent de la inceputul drumui meu si mi-ai fost mentor si sfatuitor.
    Stimate CRAI, nu uita,
    fericirea e a ta.
    Decizie grea de luat,
    trebuie sa fi cumpatat.
    Daca mai treci pe aici,
    sa-i inveti si pe cei mici.
    Nu uita tu de mine,
    cum nu uit nici eu de tine.
    Si uite asa,
    primele rime fusera iscalite.
    Acum sper fie primite.

    As avea de scris mai multe, dar timpul niciodata nu-i de partea mea. Sper ca o sa mai treci pe aici! Multa sanatate si fericire. >:D< La revedere, Onu draga!

    • Noemi, draga, Constat ca in tine, am facut o descoperire multipla.
      Nu doar o minte organizata, aureolata de o feminitate de care sa te minunezi, simtindu-i prezenţa diafană, ci si o gingăşie sufletească unică, de natură, să te protejeze prin prezenţa ei grijulie.
      Dimineaţă, scriind postul, eram trist, dar mesajul tău de sensibilitate, a ameliorat totul, şi sunt efectiv impresionat de triada:trup – minte -suflet, Noemi!”
      Sunt sigur, că după cum ” primele rime, fuseră iscălite”, voi primi în curând, din sediul ONU, cu dedicaţia Onu, primul volum de Opere alese, ale reprezentantei de presă a României Noemi.
      Mult succes, Noemi, dragă!
      Şi nu uita, că aştept CARTEA! 🙂
      Onu

      • Onu, am o propunere, te rog frumos nu sterge blogul, lasa-l asa sa mai pot trece pe aici, si macar asa posibilitatea ta de a te intoarce este mai mare. 🙂 Cartea o sa apara, iti promit! Toata familiei tale, ii doresc multa fericire si sanatate. Nepoteii si copii tai sunt norocosi ca au un tata si un bunic de asa noblete. Nu vreau sa imi iau de tot la revedere, eu sper sa te mai intorci draga Onu! 😦

      • Noemi, descoperire draga,
        Multumesc pentru carte!
        Blogul nu-l sterg.
        In el el este o parte din existenta mea,sunt trairile mele, esti tu, sunt fetele minunate, Eda, Lala,Aurelia, Diana, Theo,Kuvinte.
        Si ma opresc, sa nu devin patetic.
        In el este Madi, care mi l-a scos de pe blogspot, transferandu-l pe aceasta platforma, fara egal, dupa opinia mea.
        Iar Madi, este punctul culminant al vibratiei sufletesti, in ceea ce se numeste prietenie.
        In el, mai este un moment de intimitate, strictisim personal.
        Apoi, azi am citit o veste interesanta, care ma va scuti de a mai fi afectat de sensibilitatile romanului, si care imi va permite, sa ma concentrezpe o tema draga mie, Nutritia.
        Apoi, exista aceste mesaje ale tale, cum ar spune filozofia ZEN, „de la suflet la suflet”, de nepretuit, pentru sensibilitatea mea!
        Multumindu-ti din nou, promit, sa nu sterg aceste comori nepretuite mie.
        Onu

      • Ma bucur ca m-ai lasat sa cunosc si persoana sufleteasca,”Madi” si persoana trupeasca, „Onu”. Intregul perfect! Multa bafta, prieten drag, in tot ceea ce vrei sa realizezi pe viitor!
        Cu drag, Noemi!

      • Asemenea si tie, mai ales ca ai planuri agmirabil de ambitioase!
        Cu toata prietenia, Onu

  4. Of, fir-ar să fie! Nu maidanezii sunt problema, ci autoritățile astea de doi bani, preocupate să-și îmbuibe tot neamu`, mama lor de nenorociți. Dacă se sterilizau de-adevăratelea toți maidanezii, acum n-ar mai fi fost picior de patruped pe străzi.

    • Theo, cred ca Mefistofelesul din noi, este cauza.
      Si apoi, sa nu uitam, ca alesii nostri, sunt tot de-ai nostri
      Rusinea lor, este si a noastra.
      Macar de-am fi toti violatori, sa ne sterilizeze chimic, si sa stim ca n-am avut energianecesara.
      Ei dracie, imi dadusi o idee.
      Ce zici de o lege, sa-i castreze pe cei care n-au sterilizat maidanezii?
      Sau care, ca alesi, nu si-au facut datoria?
      Atunci, şi ANI, ar şoma!
      Iar Parlamentul, sigur, va fi unicameral!
      Mulţumesc!
      Vezi, ce poţi face din mine?
      Onu

  5. Ai mare dreptate! Și în localitatea mea natală se proceda la fel, atât cu cățeii, cât și cu pisoii proaspăt nascuți! Este mult mai corect așa!
    Mulțumesc pentru că mi-ai adus aminte de acest obicei, de care uitasem!

    • Mugur, Mulţumesc şi eu! Acu, dacă mi-ai spus, mi-am amintit, că şi în Galaţi, în unele familii, procedau fel cu pisoii, in timp ce alţi nenorociţi, îi păstrau, ca să-i arunce peste gardul celorlalţi..
      Până s-a declanşat un conflct, cu vorbe grele, între cel care neavând pisică, s-a trezit cu o droaie de pisoi în curte, strecuraţi pe sub poartă, de un aşa zis iubitor de animale.Dar, apropo, ce zici de bucureştenii, din cauza cărora, te trezeşti cu o cutie de carton cu pisoi, care nici n-au făcut ochi? Să fie asta, omenie, milă de animale, sau crimă pe ascuns?
      Precis, printre aceşti nenorociţi, sunt militanţi pentru grija animalelor.
      O seară plăcută, Mugur!
      Onu

      • Dragă Onu,
        Din păcate locuiesc în București! Simt permanent grija „iubitorilor de animale”. Eu iubesc animalele, dar sunt pentru eutanasierea lor, ca singură metodă pentru a scăpa de animalele fără stăpân. Nu am avut probleme cu câinii, dar mă gândesc la cei cărora le este frică, la copii, la bătrâni.
        Să ai și tu o seară plăcută, Onu!
        Mugur

      • Mugur, draga,
        Suntem colegi de suferinta. Eu am avut sansa de a fi salvat de un paznic de noapte, de doi dulai, impresionanti ca statura, la ceas de seara.
        Si m-am gandit trist, la bietul copil, cand eu, la 1,75. eram aproape sa cedez agresiunii a doi dulai, nu a sapte, cum se spune ca au fost.
        Nu mai mentionez indiferenta unora, dupa plimbarea inerenta animalelor de companie. Multumesc,
        O zi minunata!
        Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s