Arhiva zilnică: 15 septembrie 2013

CULOARE ŞI PATRIOTISM

Nu ştiu defini patriotismul. Îl trăiesc. Unii se zdrumică să tot teoretizeze noţiunea,  dar cred că mai degrabă bat apa-n piuă, ca să-şi pară sieşi, cineva.

Personal, fără emfază, cred că patriotismul este mai degrabă o stare de spirit.

O stare de spirit, specifică celor cărora nu le este indiferentă noţiunea de România şi de români. Noţiunea de Patrie, aduce în stare de vibraţie pe acei care au sensibilitatea respetivă.

Este similară cu reacţia mamei, când vine vorba de un copil, indiferent că este al ei, sau  de aiurea. Dar nu toţi, pot avea trăiri materne. La fel şi cu nepatrioţii.

Când le aştern, aceste rânduri,  sunt efectiv trăite.

Departe de ţară, în Uzbekistan. Imediat după cutremur,  ca specialist agricol, am plecat  să vizitez   Stepa Flâmândă. O zonă deşertică, sărăturată,din care, peste un milion de hectare erau irigate.

Ajunşi la vremea prânzului, într-un sovhoz, am fost invitaţi  la o masă festivă, cu specific local. Pentru sensibilitatea pe care o am, faţă de spiritul Asiei, menţionez că am fost întâmpinaţi cu zâmbete, care parcă respirau bucuria .

Interesant aspectul mesei: scundă, de câţiva metri lungime, fără scaune, şezând  de-alungul ei turceşte, şi având în parte dreaptă câte o pernă  durdulie, de care ne sprijineam, pentru o presiestă. Abundenţa bucatelor, pornind de la fructe, precum mere, pepeni, struguri, şi câteva specii locale , şi continuând cu preparate cu specific ovin:brânzeturi, ciorbe şi alte preparate cu carne de oaie, ce urmau a fi stropite abundent cu  vinul local, m-au făcut să mă simt ca în O mie şi una de nopţi.

Ni s-a precizat că putem servi totul, în ordine preferenţială.

Înainte, s-au rostit urările de bun venit. Vorbind limba rusă, eram translator, pentru ambele părţi.

Din partea delegaţiei noastre, toastul de sosire, l-am rostit tot eu.

La un moment dat, mi-a venit o idee retorică năstruşnică.

Am spus, că odată cu întâmpinarea călduroasă, am avut o trăire interesantă.

Până atunci, dorul de casă, de Ţară, începuse să mă marcheze, dar în atmosfera caldă a primirii, apăsarea aproape dureroasă, a început să se estompeze. Efectul a fost, pur şi simplu, exploziv.

Cu paharele pline, mâinile gazdelor, s-au întins către delegaţia noastră, rostind:Bine aţi venit, şi Pentru  Patrie/ Za Rodinu!

Iar pe parcursul serii, ciocnirea paharelor cu vin, era însoţită, din partea multora, de urarea:

Za Rodinu! Atunci, am avut senzaţia vie, că Patria este o noţiune specific-personală, a celor care o poartă în inimă.

Masa s-a terminat târziu, în entuziasmul, pe care numai Bahus este în stare să-l producă.

Iar seara, a fost magnifică.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria