BASIC INSTINCT

Aş putea spune Instinct primar, dar pentru mai multă rezonanţă, recurg la titlul filmului, pe care se pare prestaţia erotică a lui Sharone Stone, i-a reîntors pe mulţi dintre cei care l-au privit, la stadiul de BI.

De aci, senzaţia, că iniţiatorul filmului era un excelent psiholog.

Sau poate s-a inspirat din Piramida lui Maslow.

Spre jena mea intelectuală, mărturisesc păcatul de a nu mă fi îmbulzit la vizionarea acestui mare act cultural.

Două evenimente au precedat ideea acestui post.

Primul a fost postul meu ŞANTIER.

Al doilea, emisiunea de ieri a lui Gâdea, când după afirmaţia pertinentă a celebrei medic oftalmolog, Monica Pop, Mihai Gâdea, cu o dezinvoltură demnă de  BI, a retransmis jegul execrabil, care a vărsat găleata cu lături asupra maestrului ARŞINEL, şi a somităţii nedicale, doctorul LUCAN.

Secvenţa, de un jeg demn de cel mai comunist empiriocriticism , ca şi altele, observate pe parcursul Şantierului pentru anveloparea blocului, mi-a revelat, afirmaţia lui MARX,  anume, „că teoria lui, va fi umană, în contextul unei colectivităţi evoluate spiritual”.

Cineva, se întreba aseară, dacă nu există CNA. Poate nu ar fi rău să fi existat. Gestul lui Gâdea de a retransmite bacteria comunistă, ar fi fost apt de pedeapsa de „complicitate la comiterea infracţiunii”.

Pentru că eu nu ştiam despre incident. Şi poate ca mine, mulţi alţii. Dar, pentru că sunt adeptul înţelepciunii „ orice avers îşi are reversul”,am înţeles mecanismul psihologic al atrocităţilor comuniste, faţă de  întreprinzătorii ajutaţi de soartă, pentru că şi-au dorit-o şi cu gândul, şi cu fapta. Iar victimele, au fost chiaburii, moşierii, industriaşii, gospodarii, intelectualii şi toţi acei, car prin puterea minţii, voinţei şi caracterului, au ajuns onest, în vârful Piramidei lui Maslow.

Este şi cazul  maestrului ARŞINEL.

Este şi cazul bacteriei  lui Mihai Gâdea, care în societatea de tristă amintire, ar fi parvenit în mare putregai activist politic.

Mă opresc, îi citesc postul soţiei şi aştept,  ca de obicei, verdictul. Care cade scurt, precum ghilotina, pe gâtul lui Robespierre. Îţi aminteşti sfatul mamei tale, de a nu te impacienta?

Înghit în sec, şi peste lacrima în amintirea mamei, o sărut, mulţumindu-i.

Mi-a dat o lecţie, pe măsura ei.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s