În iulie 1965, m-am înapoiat din Moscova, unde îmi luasem doctoratul în inginerie. Faptul, stârnise multă invidie, printre jegurile comuniste, activişti politici, nimeni ca ei.
Asemenea jegului invidios pe Maestrul Arşinel.
Îmi amintesc de un secretar judeţean la agricultură în Slobozia de Ialomiţa.
Tipul, tehnician agricol, făcut din nimeni, pe pile politice, spumega doar cât mă vedea.
Îndrăcit şi eu, nu-l mai scoteam din tovarăşul inginer. Se desfăşura între noi , o luptă neiertătoare, între dispreţul conştiinţei valorii mele de doctor inginer, şi ura sufletului meschin de activist politruc.
Episodul s-a încheiat în modul orânduirii sclavagist socialiste, când tovarăşul inginer, venit cu nişte trepăduşi, care-i susţineau inepţiile, se dădea mare, în locul meu de muncă, iar eu nu l-am mai suportat. M-am dus la uşa biroului, am deschis-o larg, şi i-am spus scurt:un „Ieşi afară!” Şi nu m-am mişcat de lângă uşă, decât după ce am închis-o în urma lui. Adoua zi, am fost chemat imediat în Centrală, şi după o pedeapsă simbolică, de reducerea salariului, pentru satisfacerea tovarăşului secretar, mi-am continuat nestingherit activitatea. Mi-am amintit episodul, cu ocazia jegului versus Maestrul Arşinel. Pentru că din trăite, am înţeles leprozeria lui sufletească.
Dar oful meu nu era „tovarăşul activist”, ci unul mult mai profund.
Tânjeam acut, după tandreţea feminină slavă, care îmi îmbogăţise viaţa emoţională, pe durata aspiranturii.
Aşa că în clipele nostalgice, până în decembrie, am căutat, să-mi ostoiesc dorurile, încercând modeste versificări.
Una dintre acestea, ar fi:
Mă-ntreb adesea
De ce în viaţă
Porniri aprinse, îmi trezeşte,
Un glas frumos de cântăreaţă
Mă uit la ea, cu ochi de vultur,
Care nu cruţă,
Cu ochi de înger,
Ce totul iartă
Şi nu-nţeleg, ce se petrece,
Cu mintea mea
E oare-ntreagă?
De se întrece spre a iubi,
Mai mult de înţelege
O lume-ntreagă?
Onu
Povestile tale de viata sunt de-a dreptul fascinante, versurile , fara cuvinte.
Felicitari Onu! 🙂
Sărut mâna, Adeena,
Cu umed cald sub pleoape,
Încerc răspunde
Aprecierii tale,
Venite scurt
Pe mirabil sufleteşti,
Rarisime…, unde.
Onu
Amintiri trezite-n vers!
Extrase dintr-un manuscris de poezii, despre care am amintit aluziv, dar care, poate fi citit numai în limbajul emoţiilor.
O, tempora !
O, mores !
In 1965 abia absolvisem clasa a OPTA-a din scoala generala !!!!!!!!!!!!!!!
Imi aduc perfect aminte de ” jegurile comuniste ”
si de slugile lor in raglane lungi si negre,
cu pistoale Carpati la brau,
cu ochii rosii de la bautura,
jeguri, pe care nu-i tinea nimeni in frau
cand era vorba de agricultura !!!
Weekend placut !
Aliosa.
Bun venit, prieten drag. Eu încerc să mi-ii scot din minte, ca pe un balast inutil, sau poate nociv
.Mi-ii reamintesc pentru redundanţă la posturi. 🙂
Onu