PUTEREA GÂNDULUI

 E un aspect existenţial, în care puţini cred. Eu cred. Dar cu oscilaţii. Pentru că, am constatat, că numai uneori , se adevereşte. Convingerea mea are la bază, câteva întâmplări aparent banale şi rizibile.

Eram în delegaţie de serviciu, cu un coleg, la ţară. Executam nişte măsurători topometrice. Lucrarea, a durat cam două săptămâni, timp în care gazda, ne-a hrănit numai cu ouă. Zilnic mâncam cel puţin câte 10 ouă prăjite sau fierte. La plecare, o omletă din câteva ouă, pe teren alte câteva ouă fierte.

După câţiva ani, au început nişte înţepături  în ficat. Povestindu-i  medicului tărăşenia cu ouăle, a decis, că excesul de ouă mi-ar fi şubrezit ficatul, de unde, strigătul său de ajutor.

După un timp, Natura şi-a făcut datoria, şi ficatul, cu puţin ajutor alimentar, şi-a revenit.

Abia atunci, s-a manifestat puterea gândului. Fapt aproape fantezist.  Era totul normal. Dar dacă mă punea păcatul, să mă gândesc o clipă, că ficatul nu a mai dat nici un semnal dureros, în câteva clipe, apăreau înţepăturile simptomatice. Absolut sistematic!

Le-am tradus apariţia, prin efectul gândului.

Alt caz, incontestabil. Tensiunea mea arterială este în medie, 14,5 cu 8.  Dacă înainte de măsurare, mă pune păcatul să mă gândesc la ceva neplăcut, ea sare la 16. Prietena mea farmacista, care îmi măsoară TA, mă întreabă amical. Ce-ai mai făcut, la ce te-ai mai gândit?

Îi răspund: m-am ciondănit cu un dobitoc, în gând. E clar, nu ştii că gândurile ne afectează? Ba da, dar nu mă pot abţine. Aşa că, dragiii mei  vizitatori, vorba lui Noemi din postul său: „Vă rog opriţi-vă!” de a gândi vijelios.  Aşa ne acaparează, şi ne dăunează stresul.

Prin influienţa prezenţei gândului afectat.

Ar mai  un aspect, pe care însă, îl atribui, mai degrabă, intuiţiei.

Şi care , cred că vi se întâmlă şi vouă, uneori.

Dacă mă gândesc, înainte de a ieşi în oraş, la cineva, pe care nu l-am văzut de mult, aproape matematic, îmi apare în ziua respectivă.

Deci, nu se pune, deşi, tot prin gând trece!

Onu