Azi, am revăzut înregistrarea Antenei 3, făcută maestrului Arşinel, exprimându-şi amărăciunea faţă de ong-istul agramat, revoltat, chipurile, pe operaţia transplantului de rinichi, efectuat maestrului la Cluj, vezi Doamne, în detrimentul altei paciente, de pe lista de aşteptare. Am avut o strângere de inimă, pentru starea exacerbată de emotivitate a Maestrului. Probabil sensibilizarea organismului, şi-a spus umilitor cuvântul.
Doar că nu plângea. Iar episodul, m-a tulburat profund.
Şi n-am înţeles. Ştirista, o femeie, o fi femeie?
O merita, să fiu feminist pentru specimene ca ea? Cu asemenea apucături mercantile, rapace?
Oare sufletul unora este un sac plin de cârpe?
Nu înţeleg, de ce şcoala de jurnalism, nu face educaţia omeniei, produselor sale.
Cinismul acesta mediatic, să ne dezumanizeze într-atât, încât să pierdem noţiunea respectului faţă de intimitate?
Pentru un sfanţ în plus?
Onu
eu doar voiam sa fac cu mana in treacat!
Oceni rad, tibia videti! Blagodariu! 🙂
Onu
Buna dimineata Onu !
DA,
” pentru un sfant in plus „,
jurnalistele te fac din OM NEOM !!!
Mi-e mila si sila de asemenea ” jurnaliste ” !!!
Felicitari pentru articol !
Weekend placut !
Aliosa.
Buna, Aliosa!
Cineva milos, imi spunea ca îşi câştigă şi ele existenţa.
Că dacă ar mai fi fabrici şi uzine, ar trudi acolo:textiliste, sudoriţe, macaragiste!
Aşa, s-au apucat de gazetărie! 🙂
Onu