GRATIS, la maidanezi!

Umorul poate căpăta varii forme. Ultima, şi cea mai sclipitoare formă de a-şi bate joc de prostia omenească, mi s-a părut a fi gluma Primăriei Capitalei, prin anunţul că la nu ştiu care adăpost, de câini vagabonzi, iubitorii de animale, pot adopta gratis, pe săturate, din clienţii acestora.

Amatorii de chilipiruri n-au încetat să apară rânduri, rânduri, precum drept credincioşii, la un praznic, unde pomana este nelipsită. Şi care, chiar dacă e cu o îmbulzeală, mai criminală ca la cozile de medicamente, sau la oricare gratuităţi, fie ea şi aghiazma, nu mai contează!

Căpătuială să fie!

Aşa dar, iubitorii de animale gratuite, cu inima plângând de lăcomie, şi de grija că nu vor rata o faptă bună, care să nu-i coste nimic, în afară de îmbulzeală, s-au strâns, cu mic, cu mare, la intrarea adăpostului.

Altă categorie de profitori, fotografii amatori, au început, spre enervarea paznicilor, să-şi ţăcănească instrumentele. Un paznic al adăpostului, n-a rezistat hărmăluieliii create, şi l-a împins pe un iubitor de „poze” atât de matinal, că, mai intrase câţiva paşi în curtea adăpostului, pentru nişte „ştiri mai ştiri”.

– Atac la presă, a strigat impostorul! Şi gata ştirea!

Cu o zi înainte, un prieten m-a sunat, să mă întrebe ce părere am dspre aşa zişii iubitori de câini vagabonzi.

-Te întreb, pentru că, uite la ce scenă am asistat.  Trecând prin zona Pieţii Obor, dintr-o maşină, a coborât o tânără, elegantă,  cu două sacoşe, din care, pe rând, a vărsat nişte căţei. Aceştia, schelălăind deja, cred de foame, s-au împrăştiat prin împrejurimi, după ce cu un gest drăgostos, şi parcă trist, de despărţire, tipa, s-a urcat în maşină, demarând  în trombă.  N-am înţeles de ce, că mi-a fost jenă să o privesc, darămite, să-i mai spun ceva.

-Stai, care-i problema?

-Păi, voiam să te întreb, ce crezi, s-o fi grăbit la o manifestaţie a iubitorilor de animale?

-Ştiu, eu, probabil, dacă spui că i-a mângâiat aşa duios la despărţire! Şi-apoi, e femeie; normal să iubească animalele, nu?

–Ştiu eu, n-am priceput! De ce atunci, i-a aruncat în Piaţă, pe bieţii căţei? Sau…, poate voia să adopte un copil sărman!?

-Stai puţin, îmi vine în minte, un gând sictirist. Nu semăna cu Cristina Ţopescu?

Că pe ea, am auzit-o perorând, la Mihai Gâdea,   despre „iubirea creştină”, parcă vorbea de reduceri de preţuri, la produsele nevândute, din unele magazine mari.

-Habar n-am, cine-i tipa! Cunosc numele de Ţopescu, cronicarul acela sportiv, reputat pentru emisiunile faimoase, de altă dată, după care,  n-am mai ascultat altele, la fel.

-Aşa este, e fiica lui, dar nu cred să-i calce pe urme!

-Scuză-mă, întrerup, sună soneria de la intrare. Mai vorbim! Şi trosc, telefonul în furcă.

Cu ocazia poantei magistrale a Primăriei, mi-am amintit şi convorbirea cu colegul meu, la a cărui nedumerire, n-am ştiut ce să răspund.

Ba mi-a creat şi mie, una:

oare, vre-un iubitor din acesta îndârjit, de animale, o fi adoptat în „iubirea lui creştină”, vre-un copil oropsit de viaţă?

Într-adevăr, Primăria Capitalei, are umor.

Onu

 

Anunțuri

14 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

14 răspunsuri la „GRATIS, la maidanezi!

  1. Dacă există „creştin de Duminica” atunci există şi „iubitori de dragul camerei”, adică ăia care storc lacrimi când e beculeţul roşu aprins şi apoi se scutură repede de părul lăsat de sufleţele cu lăbuţe, pe care le lasă din braţe prin parcuri, la fel ca doamna de care aminteai.

  2. Plina de talc si umor relatarea cu duduia aceea
    care a aruncat cateii pe strada …
    Cat despre cealalta duduie,
    un maidanez s-o puie
    pe fuga intr-o seara
    pana la bloc si scara
    ca sa-l viseze mereu
    pe seful sau ” buldogul ” !
    O seara frumoasa !
    Aliosa.

  3. Ipocrizia este prezentă în toate domeniile și abundă în discursuri lacrimogene. Nici în această problemă nu face excepție.
    Bine v-am găsit!

  4. Mai avem ipocrizie si in Europa, atat de draga noua (de ce o iubim asa, nu stiu !). Problema cainilor vagabonzi avea diverse variante de rezolvare, iar eutanasierea o fac si europenii, dar fara tam-tam. A nu se intelege gresit, iubesc caini, pisici, soricei, pesti, pasari…Dar sunt de acord cu eutanasierea in urmatoarele conditii: un caine vagabond agresiv, al carui comportament nu mai poate fi educat , dar asta dupa o luna, doua de dresaj si o evaluare finala,caini gasiti bolnavi sau atat de slabi ca nu au sanse de supravietuire. Cu ceilalti nu am nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s