Arhive lunare: septembrie 2013

RÂSU-PLÂNSU

 Totuşi, tv-ul, nu-i de lepădat. Este un soi de gimnastică pasivă a minţii.

Asemenea hipnozei, îmi scoate din străfundurile tenebroase ale subconştientului, evenimente atât de uitate, încât  par uimitoare.

Spre pildă, adormind la Sinteza zilei, am avut un vis din copilărie. În şcoala unde învăţam, s-a organizat, la ora de desen, un concurs de imaginaţie grafică.

Nota maximă, cu urecheli, a primit-o un ţărănuş pipernicit, de care, unii copii, predestinaţi într-ale râsului din orice, se amuzau copios,  mai abitir ca Antena 3, de Traian Băsescu.

Desenul era efectiv genial. Întitulat cu nonşalanţă „ Petrecere”,  compoziţia, prezenta un grup  de petrecăreţi, cu feţe schimonosite de percepţia olfactivă, neplăcută, pe care păreau a o trăi.  Maldărul de gunoaie, în perspectivă, din jur, nu putea fi sursa  suferinţei lor. Imediat în spate, după un fir de iarbă, un copetrecăreţ dintre ei, stând într-o poziţie ciudată, nici în genunchi, nici în şezut, cu o faţă, la fel de schimonosită, de parcă suferea de crampe atroce, îşi vedea agitat, de suferinţa lui.

Întrebat ce înseamnă, colegul, cu seninătatea geniului nedescoperit, i-a răspuns învăţătoarei.

Păi e o petrecere la iarbă verde, şi pe unul, ăla din spate, l-a apucat…., şi i-a spus,în cel mai natural mod, „cufureala”, iar putoarea de la  ce-a făcut, a ajuns la ceilalţi, cărora le vine mâncarea-n gât.  Clasa a izbucnit în hohote de râs, învăţătoarea, enervată, i-a tras nişte palme de bietul artist, a început să plâgă, spunând printre sughiţuri: „da ce-am făcut rău?”, şi o linişte mohorâtă, s-a aşternut în toată clasa. Surprinzător de democratic,   învăţătoarea ne-a întrebat ce părere avem, şi ce notă ar merita.  Păreri, ca la Parlament. La final, a rostit sentenţios.

Copii, eu îi dau 10, şi aplecându-se asupra artistului, care s-a ferit ca de o muşcătură de maidanez, l-a sărutat, spunându-i :

”Iartă-mă, Piciule! Am înţeles desenul, după discuţiile  despre ce notă meriţi.”

Şi, urechindu-l uşor, l-a întrebat: ”mă ierţi?”

Bietul artist, neştiind ce să mai creadă, a icnit un da generos, şi a îmbrăţişat-o la rândul său.

Mi-am amintit acest episod, zilele trecute, la finalul Sintezei zilei, când,  în jurul unui maidanez „adoptat la distanţă”, Gâdea, Badea şi încă un tip de-al lor,  în poziţia „pe vine” mângâiau un superb maidanez, iar în studio, Cristina Ţopescu, perora despre mila creştină, faţă de maidanezi. Debitul ei era de nestăvilit; (la un moment dat, conştientă de suferinţa ei digestivă, a şi spus:”Mihai, te rog,opreşte-mă!”) Dar bietul Mihai, fusese deja anihilat de suferinţa iubirii creştine, ca să mai poată rosti un cuvânt.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

ALBASTRU ŞI CREIER.

 În postul „Culoare şi Sănătate-1” , una dintre virtuţile culorii albastru se manifestă asupra Creierului(ţesutul cerebral), iar printre alimentele recomandate, figurează coacăzele negre şi afinele.

Am găsit într-o revistă, că echivalentul stafidelor tibetane/fructul Goji, sunt afinele. Despre însuşirile milenare al fructelor Goji, atestate  de viaţă, cred că nu mai sunt necesare  explicaţii.

Dar aş vrea să nu mă limitez cu argumentele la afirmaţiile diletante, naturaliste, gen „baba Rada”, ci să aduc şi nişte argumente pe bazele cercetării medicale ştiinţifice. În acest caz, un studiu experimental, făcut de medici americani, pe cobai, cărora li s-au introdus coacăze negre în alimentaţie(pe durata a opt săptămâni) a revelat aspecte neaşteptate.Astfel,toţi cobaii care au mâncat coacăze negre,  au manifestat facultăţi mentale mai bune decât la începutul experimentului.

Cu alte cuvinte, deficienţele lor mentale s-au redresat spectaculos.

Creierele lor întineriseră.

Altfel spus, coacăzele negre reparaseră maşinăria creierului.

Examinarea creierelor cobailor experimentali,a arătat clar, modificările  celulare concrete legate de întinerirea mentală.

Insensibilitatea receptorilor din celulele cerebrale a fost parţial remediată. Astfel, mare parte din integritatea erodată a circuitelor creierului, a fost restabilită, justificând îmbunătăţirea ca pacităţilor mentale.

În felul acesta, convingerea că o celulă nervoasă afectată, nu se mai reface, a fost infirmată.

Pragmatic, pentru vizitatorii mei, şi celor dragi lor, echivalentul uman al consumului de coacăze negre, pentru obţinerea aceloraşi rezultate, este de „numai o jumătate de cană., de coacăze negre, pe zi”.

În lipsa celor proaspete, mă gândesc, la cele uscate. Se găsesc la Plafar, în punguliţe de câte 50 de grame.

Calcul: o cană de fructe proaspete, ar echivala cu 250 grame. Prin uscare, greutatea lor se reduce de cinci ori.

Deci, echivalentul proaspăt/uscat ar fi de250:5=50 grame de fructe uscate, exact cât produsul de la Plafar.

Opt săptămâni au 56 de zile. Cu câte 10 lei pe zi, costul a 50 de grame de coacăze negre uscate,rezultă o cheltuială de 560 roni, respectiv, 300 de roni, pe lună.

 Merită sănătatea creierului  nostru,  560 de roni, pentru 8 săptămâni.În fond, tot îi irosim adesea pe tot soiul de nimicuri!

Ca de obicei, mult succes, şi nu ezitaţi.

O meritaţi din plin!

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

CULOARE ŞI PATRIOTISM

Nu ştiu defini patriotismul. Îl trăiesc. Unii se zdrumică să tot teoretizeze noţiunea,  dar cred că mai degrabă bat apa-n piuă, ca să-şi pară sieşi, cineva.

Personal, fără emfază, cred că patriotismul este mai degrabă o stare de spirit.

O stare de spirit, specifică celor cărora nu le este indiferentă noţiunea de România şi de români. Noţiunea de Patrie, aduce în stare de vibraţie pe acei care au sensibilitatea respetivă.

Este similară cu reacţia mamei, când vine vorba de un copil, indiferent că este al ei, sau  de aiurea. Dar nu toţi, pot avea trăiri materne. La fel şi cu nepatrioţii.

Când le aştern, aceste rânduri,  sunt efectiv trăite.

Departe de ţară, în Uzbekistan. Imediat după cutremur,  ca specialist agricol, am plecat  să vizitez   Stepa Flâmândă. O zonă deşertică, sărăturată,din care, peste un milion de hectare erau irigate.

Ajunşi la vremea prânzului, într-un sovhoz, am fost invitaţi  la o masă festivă, cu specific local. Pentru sensibilitatea pe care o am, faţă de spiritul Asiei, menţionez că am fost întâmpinaţi cu zâmbete, care parcă respirau bucuria .

Interesant aspectul mesei: scundă, de câţiva metri lungime, fără scaune, şezând  de-alungul ei turceşte, şi având în parte dreaptă câte o pernă  durdulie, de care ne sprijineam, pentru o presiestă. Abundenţa bucatelor, pornind de la fructe, precum mere, pepeni, struguri, şi câteva specii locale , şi continuând cu preparate cu specific ovin:brânzeturi, ciorbe şi alte preparate cu carne de oaie, ce urmau a fi stropite abundent cu  vinul local, m-au făcut să mă simt ca în O mie şi una de nopţi.

Ni s-a precizat că putem servi totul, în ordine preferenţială.

Înainte, s-au rostit urările de bun venit. Vorbind limba rusă, eram translator, pentru ambele părţi.

Din partea delegaţiei noastre, toastul de sosire, l-am rostit tot eu.

La un moment dat, mi-a venit o idee retorică năstruşnică.

Am spus, că odată cu întâmpinarea călduroasă, am avut o trăire interesantă.

Până atunci, dorul de casă, de Ţară, începuse să mă marcheze, dar în atmosfera caldă a primirii, apăsarea aproape dureroasă, a început să se estompeze. Efectul a fost, pur şi simplu, exploziv.

Cu paharele pline, mâinile gazdelor, s-au întins către delegaţia noastră, rostind:Bine aţi venit, şi Pentru  Patrie/ Za Rodinu!

Iar pe parcursul serii, ciocnirea paharelor cu vin, era însoţită, din partea multora, de urarea:

Za Rodinu! Atunci, am avut senzaţia vie, că Patria este o noţiune specific-personală, a celor care o poartă în inimă.

Masa s-a terminat târziu, în entuziasmul, pe care numai Bahus este în stare să-l producă.

Iar seara, a fost magnifică.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria

CULORILE ŞI SĂNĂTATEA-3

În episodul de ieri, sugeram un exerciţiu de autocunoaştere, prin culorile temei blogului personal.Firesc, m-am gândit şi la al meu. Când mi-am amintit, că ea,tema,  de fapt mi-a fost propusă, de Madi, nu doar dobrogeancă neaoşe, ca mine, ci pur şi simplu, tulceni. Cu o singură deosebire. Ea s-a născut în Tulcea, iar eu, nici măcar la ţară, într-un cătun, purtând numele originii sale, prin transhumanţa unor păstori ardeleni, din Mărginimea Sibiului. Madi mi-a propus entuziasmată o fereastră dobrogeană, pe care, într-o respiraţie, am şi acceptat-o. Privind-o cu atenţie, remarc, pentru a câta oară?, albastrul intens, pur, al boltei înstelate niculiţene, care îţi dă senzaţia unui aşternut protector. Ca într-o aură care se respectă, draperia albastră este ornată cu motive liniare,de verde şi maro-roşcat. Tradus, ar fi succesiv, inspiraţia, devotamentul pur şi simpatia; echilibrul, armonia şi liniştea;senzualitate şi voluptate înţelept dozate. Percep o uşoară amărăciune, prin lipsa galbenului, dar mă consolez că prin complementaritate, el est bine protejat, în misterul de nepătruns al divinităţii.

Iar dacă mă gândesc la Madi, ambientul coloristic al ferestrei noastre dobrogene, ne face suflete gemene.

Ce păcat însă, că  turbulenţa unor  câmpuri magnetice, a perturbat  echilibrul nostru coloristic.

Extrapolez gândul, la culorile Patriei, implicit ale românului. Oare cine le-o fi ales?

Înclin să cred că era un bun cunoscător intuitiv al firii românului:roşu, galben şi albastru. Căldură sufletească; minte şi intelect;inspiraţie, devotament, pace şi linişte sufletească.Sigur, nu uit vectorul complementarităţiii culorilor, care ne diversifică şi ne apropie, întru patriotism. Despre patriotism, cu ocazia unui episod viitor. Tot pe baze afective.

Onu

3 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

CULORILE ŞI SĂNĂTATEA-2.

După vizita pe blogul Adeenei,  deşi îl ştiam, am remarcat, ca pe o descoperire, că pe el scrie, printre altele:”De prin viaţă… adunate”.

Dincolo de Anton Pan, m-am gândit că şi blogul meu, are o tematică specifică:aspecte speciale de viaţă.

Tot acolo, în ambientul spiritual respectiv, mi-am amintit de nişte mici ciudăţenii ale mele, ca elev sau ca student. Una era să merg prin tribunale, să asist la procese de divorţuri.

Mi s-au părut, de neînţeles, instabilitatea caracterială, a unor oameni, care poate în momentul  unirii lor pe viaţă, ajungeau, din cauza labilităţii psihomentale, să-şi scurteze viaţa, în mod cu totul nejustificat.

Mai mult, schilodindu-şi sufletele, pentru vini, maladiv închipuite.

O altă copilărie studenţească, era să merg prin cârciumi, şi retras într-un colţ, cu un ţoi de rachiu în faţă, să urmăresc evoluţia efectelor alcoolului asupra oamenilor-bărbaţi şi femei, în grupuri sau perchi. Plăcerea a durat, până când unui entuziasmat de aburiii băuturii, şi văzând peste tot securişti, cu o lopată proletară, m-a luat de guler, că de ce-l spionez.

M-a salvat un militar, căruia probabil i-a fost milă, sau poate mi-a intuit curiozitatea.

Precizez, că am ochi foarte frumoşi, dar nu albaştri, deci tipul, sigur era sub efectul  combinaţiei alcool-securistită.

Că şi atunci, erau din ăştia, destui.

Acum se dau mari luptători anticomunişti, plini de ură demolatoare  de economie comunistă. Revin însă, la culori şi atributele fiecăreia.

 ROŞUL este situat în extremitatea caldă a spectrului şi reprezintă focul.

Este simbolul vieţii, purităţii şi vitalităţii.

Prezenţa în aură-nimbul, haloul auric, al unei persoane, a culorii roşu, limpede şi strălucitor, dovedeşte generozitate, ambiţie şi afecţiune.

Un exces de roşu în aură, înseamnă înclinaţii fizice puternice. Roşu închis indică o pasiune profundă, dragoste, curaj, ură, mânie.

 Nuanţele închise, posomorâte ale oricărei culori sunt întotdeauna negative.

Culoarea maro-roşcat evidenţiază senzualitate şi voluptate, iar roşul posomorât, lăcomie şi cruzime. Roşul este un foarte puternic energizant şi stimulator.

Despre efecte terapeutice şi influienţe sanogene, în alt episod.  

PORTOCALIUL este simbolul energiei.

Prezenţa în aură a unei benzi portocaliu strălucitor şi limpede denotă sănătate şi vitalitate. Portocaliul închis înseamnă sănătate şi vitalitate, iar un portocaliu murdar, spălăcit, un intelect redus.

Este culoarea dominantă a chakrei sacrale, fiind corelat cu organele reproducătore feminine şi cu glandele suprarenale.

Este o culoare bună împotriva oboselii şi epuizării.

Are un efect antispasmodic (spasme şi crampe musculare).

 GALBENUL este simbolul minţii şi intelectului.

În aură, galbenul auriu denotă calităţi sufleteşti superioare;

un galben pal de primulă corespunde unei înalte capacităţi intelectuale; galbenul închis, murdar, corespunde geloziei şi suspiciunii, iar galbenul mohorât, fără viaţă denotă un optimism fals.

Un exces de galben în aură evidenţiază o abundenţă a  forţei mentale.

Radiaţiile galbene sunt purtătoarele unor curenţi magnetici pozitivi, care inspiră şi stimulează. Galbenul este culoarea detaşării , iar dacă se foloseşte în exces, persoana se poate detaşa de societate şi de mediul înconjurător.

VERDELEeste culoarea situată la mijlocul spectrului, la distanţă egală atât de extremitatea caldă,  cât şi de cea rece.

Este culoarea echilibrului,armoniei şi simpatiei şi culoarea dominantă a chakrei inimii.

El echilibrează triada- trupul-mintea şi spiritul. O persoană, atinge integritatea atunci când între aceste trei laturi se stabileşte un echilibru.

 Prezenţa în aură a verdelui strălucitor, limpede, simbolizează calităţi bune, verdele deschis corespunde prosperităţii şi succesului, verdele potolit, adaptabilităţii şi succesului, verdele limpede corespunde simpatiei, cel închis falsităţii, iar verdele –oliv simbolizează perfidia şi  natura duală a unei persoane.

Un exces de verde în aură denotă individualism şi independenţă.

ALBASTRULsimbolizează inspiraţia, devotamentul, pacea şi liniştea.

Excelentă, pentru meditaţie şi spaţiile folosite pentru  vindecarea bolnavilor.

În aură, un albastru limpede, profund, evidenţiază sentimente religioase, pure, un albastru pal, eteric, corespunde devotării unui ideal nobil, în timp ce albastrul strălucitor denotă loialitate şi sinceritate.

Un exces de albastru în aură înseamnă o natură armonioasă şi o înţelegere  spirituală.

VIOLETUL este culoarea spiritualităţii, autorespectului şi demnităţii, culoare necesară celor care nu-şi respectă gândurile, sentimentele sau corpul fizic.

Este culoarea legată de intuiţie şi de sinele superior. Este culoarea inspiraţiei. Mulţi creatori- muzicieni, poeţi şi pictori, au arătat că momentele lor de mare inspiraţie au  apărut în situaţii în care erau înconjuraţi de o  lumină violet.

Scrind, m-am gândit că  poate specificul aurei fiecărui blogger, poate reieşi, şi din culoarea sau culorile predominante din tema blogului personal.

Cei care citiţi postul, puteţi verifica, şi , ca un exerciţiu orientativ, care vă este culoarea predominantă!

Ar fi  amuzant şi poate edificator, fără caracter de leapşă.

SUCCES!

Onu

 

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale

CULORILE ŞI SĂNĂTATEA-continuare1

Se spune, că pentru a  explica bine ceva, trebuie să cunoşti foarte bine acel ceva. Ca asistent universitar, în confruntarea ANTRENANTĂ ,   cu minţile atotnăscocitoare ale studenţilor, mi-am însuşit organic, acest adevăr.

Nu ştiu cine este Diana Poteci de dor, în afară de ceva comun, dar îmi dă aceeaşi fiorii de emoţie, pe care îi trăiam în prezenţa studenţilor. Iar motivul, nu este decât cel al exigenţei pe care mă gândesc  să o am, în vederea aşteptărilor ei.

Întrucât, tema excelentă de altfel, abia o abordez, şi mă simt din nou asistentul ambiţios, să nu-şi dezamăgească studenţii.

Aşa că, Diana dragă, dacă voi fi lacunar în aşteptările tale, acordă-mi, te rog, răgazul necesar cunoaşterii respective.

Dacă am curajul să mă hazardez în această temă, este că deşi impactul vibraţiei asupra viului, este cunoscut de mii de ani, iar totul este vibraţie, în ciuda compactităţii aparente, explicitarea  de multe ori este ceva inefabil, ea trebuind să depăşească starea noastră de spirit.

 Am însă avantajul cărţii dr. Robert Morse, din care voi valorifica, sinteza privind conţinutul titlului postului.

Domeniul lumii invizibile, pe cât este de misterios, pe atât este de greu, de redat simplu.

Aşadar, dr. Morse, în altruismul să, „de a trăi sănătos, fără toxine”, spune:

”Folosind culori diferite sau frecvenţe electromagnetice diferite, în scop terapeutic, putem interveni în mod pozitiv asupra ţesutului.

 El va reacţiona sau va funcţiona la capacitate mai mare”.

 Şi după ce prezintă un „tabel cu energiile culorilor şi ţesuturile pe care acestea le influenţează”, redă în continuare o

 „listă a alimentelor naturale şi culorilor specifice fiecăreia”, precizând altruist:

”Consumaţi cu precădere acele produse adecvate regiunii organice asupra căreia doriţi să insistaţi”.

Pentru o mai eficientă valorificare a datelor,  voi comasa cele două tabele, în sensul că imediat, în continuarea efectelor fiecărei culori, voi prezenta „alimentele şi culorile lor specifice”.

 Aşadar, „culorile şi ţesuturile pe care le influenţează”:

 ROŞU– Glanda prostatei;-Colon;-Musculatură;- Globule roşii;-Sistem excretor;-Organe(în general);-Ficat(energizant);-Glande suprarenale.

Alimentele specifice culorii roşu: Vişină, Pepene verde, Căpşună, Roşii, Cartof-dulce, Creson, Ridichi, Varză roşie, Sfeclă roşie, Ceapă, Usturoi, Ardei, Ghimbir, Vânătă, Pătrunjel, Zmeură, Cireşe roşii,  Ardei roşii, Coacăze roşii, Prune roşii.

 PORTOCALIU:Stimulent respirator;-Stomac;-Plex solar;-Tiroidă/paratiroidă;-Sistem nervos;- Creier.

Alimente: Portocale, Morcov, Mango, Mandarine, Dovleac, Caise, Napi, Pepeni galbeni,  Cartof-dulce, Usturoi, Nuci- unele, Toate legumele şi fructele cu coajă portocalie.

 GALBEN: Vitalitate generală;-Coloană vertebrală;-Dezvoltare;- Sistem imunitar;-Inimă;- Stimulent limfatic;- Stimulent cerebral;- Sistem osos.

Alimente: Morcov, Cantalup, Porumb,Lămâie,Grepfrut,Mango,Ceapă,Papaia,Prună, Dovlecel, Portocală, Mandarină, Nap, Piersică, Ardei galben, Prune galbene, Banane, Ananas, Brânză, Păstârnac, Unt, Gălbenuş de ou.

 VERDE:Glanda hipofiză;- Activarea/stimularea celulei;-Purificare;-Vindecare;-Constructortisular;- Constructor muscular.

Alimente:Lăptuci, Salată verde,  Prună, Strugure, Spanac,  Pătrunjel, Varză, Ardei verde, Năsturel, Mere verzi, Mazăre verde, Linte verde, Kiwi.

 ALBASTRU:Ficat;- Zona pelviană;-Cerebral(ţesut cerebral);-Sânge Intestin subţire;- Oxigenarea ţesuturilor;-Glande suprarenale.

Alimente: Afină, Mură, Coacăze negre Prună, Strugure, Toate fructele şi legumele cu coajă albastră.

 VIOLET:Individualitate;-Organe sexuale(feminine);-Sistem limfatic;-Stomac;-Menstruaţie;-Sistem digestiv(pancreas);-Sarcină;-Membre inferioare;-Paratiroidă;- Splină;- Sânge.

Alimente: Pară, Sparanghel, Ţelină, Păstârnac, Cartof,  Struguri violeţi, Broccoli violet, Prune.

 Tuturor vizitatorilor mei, sănătate, şi succes deplin, în valorificarea beneficiilor postului .

Onu

10 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

CULORILE ŞI SĂNĂTATEA

 I-am promis lui  Noemi, că nu voi şterge blogul , şi că îl voi consacra unor teme despre  preferinţa mea NUTRIŢIA.

De ce Noemi? Simplu! Are studenta aceasta de la jurnalism, o personalitate feminină, extrem de puternică.

Când vorbesc despre ea, simt aceeaşi tulburătoare emoţie, ca atunci când am citit nuvela „Indiana Passuk”.

Un suflet extraordinar, despre care am scris în postul meu MISOGINISM.

 Dar, dincolo de virtuţile indiencei, Noemi, îmi aminteşte şi un episod trăit în Mozambic, unde ca specialist, am petrecut cam două luni. Într-o seară, la o Fiesta, am cunoscut  un mozambican, care avea harem.Cam băusem, în euforia  petrecerii, şi după ce ne-am cunoscut, eu am abordat problema haremului.

Modest, mi-a spus că nu are decât trei soţii, de care este foarte mulţumit. Tupeul alcoolului, şi-a spus cuvântul, şi l-am iscodit, cum se descurcă, şi dacă are vreo preferinţă.

Mi-a spus:da, am o preferinţă, şi ai să te miri, nu e cea mai frumoasă, nu e cea mai puştoaică, ci cea mai feminină. Sprâncenele mele ridicate, l-au determinat să continuie. Are un fel de a mă privi, de a-mi vorbi, de a-şi plimba mâinile pe faţa mea, încât, pur şi simplu, uit de celelalte.

 Am mai tăifăsuit îndelung, în seara respectivă, dar am simţit, că deşi ne împrietenisem, nu  mi-aş putea permite comentarii deplasate, şi mi-am stăvilit curiozităţile.

 Ne-am despărţit foarte buni prieteni.

 Contează enorm, în relaţiile umane, tactul şi delicateţea. Am înţeles din povestirea lui, că aprecia la femeia respectivă, impresia de înţelegere pentru el, ca un sentiment profund, până la starea de sacrificiu. De aci, şi apropierea  descrierii ei, cu inconfudabila indiană Passuk.

Ei bine, acest mănunchi de calităţi feminine, îl  percep imaginativ-intuitiv, şi la NOEMI.

Dar uite, că iar m-a furat eternul feminin, şi voi continua mâine tema propusă, o temă la fel de specială pentru viaţă,  ca şi introducerea despre NOEMI.

Iar dacă nu mă credeţi, citiţi-i cu atenţie blogul, şi vă veţi convinge!

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

Se poate şi aşa!

De când cu drama lui Ionuţ, şi Roşia Montaniada, simt că este cazul să mă retrag din blogosferă. Apreciez, că asist la o criză recidivantă de comunism, într-o amplă galerie de părerită.

E drept, realizez, negru pe alb, de ce au prins inepţiile comuniste, de ce  au  apărut un Vişinescu, şi puzderia ca el.

Cu alte cuvinte, “tot răul, spre bine”.

Încerc, să mă detaşez, de această largă mişcare democratică, unde mentalitatea tovărăşească, nu de-aş exprima opinia, ci de a avea cu orice preţ dreptate, frizează absurdul sesizat în dramaturgia lui Eugen Ionesco. Poate unde a fost sincer cu sine însuşi!

 Aseară, mare durdură, pe chestia  omeniei, privind maidanezii. Ca să nu-mi fac reproşul de a fi omis o informaţie utilă, pentru acei învolburaţi, voi povesti o întâmplare la care am asistat de multe ori, în copilărie.

Şi nu fără zbuciumul unui suflet de copil, în care raţionalitatea, încă în stadiul emoţional, nu atinsese maturitatea cuvenită.

La ţară, eram,  prieten, cu copilul unui crescător de capre.

Firesc,  omul avea la stână nişte dulăi, de toată admiraţia. Printre…, şi câteva căţele, respectuoase faţă de legea firii, şi care fără nici o remuşcare, fătau  în veselie.

Cu ocazia acestor fătări, am asistat la drama care mi-a marcat raţionalitatea.

Într-o zi,  căprarul, un om de onoare, în localitatea respectivă, a luat o găleată, plină pe jumătate cu apă, a mers la adăpostul căţeilor nou născuţi,  pe care, i-a înecat, unul câte unul .

Zadarnic, plângeam, şi trăgeam de el, rugându-l să nu-i omoare.  Nimic, îndepărtându-mă de el, cu  mâna liberă, şi-a terminat conştiincios treaba.

Apoi, luîndu-mă pe genunchi, în timp ce-şi răsucea o ţigară, mi-a spus grijuliu.  Vezi, tu, Ionele dragă, dacă-i las în viaţă, mai târziu, vor suferi de foame, vor deveni periculoşi, iar sătenii,  tot îi vor omorî.

 Ce zici, nu-i mai omenesc ce fac eu?

Nu am ştiut ce să-i răspund, dar mintea mea de copil, nu a acceptat adevărul, ca pe o necesitate de viaţă.

Acasă, plângând amarnic, stimulat şi de înţelegerea mângâierilor mamei, am primit acelaşi răspuns. Am continuat să oftez în pat, dar, scena, repetată cu conştiinciozitate de căprar, a devenit un dat al firii. Când scriu, mă gândesc la omenia căprarului, şi mă întreb  dacă, toţi promaidanezii capitalei,  gândesc, sau au vre-un strop de omenie!

Am simţit acut, nevoia să relatez această lecţie de omenie, şi înţelepciune, a unui   demn crescător de capre.

Onu

18 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

Băse-n-sus şi Băse-n-jos!

Prolog:

Ştiu, like, nu se va da,

Dar nu mai pot suporta

Câinoşenia prostiei,

De la fii României!

Băse-n sus şi Băse-n jos ,

Huiduim, e cu folos

Bani aducem la Antenă,

De la prostimea mondenă

Că dacă rating, nu scoteam,

Pe loc, placa o schimbam.

                 *

A murit Ionuţ? Perfect!

Pe Băse-l tragem în piept

Că pe câini de îi castra

Azi, Ionuţ, nu mai murea

              **

Nu-i penibil că lătrăm,

Mai ceva ca un poltron

În Băse, noi să lovim,

Pe Şefu, să-l mulţumim.

               ***

Iar de ne pică paraua,

Ce mai contează mahalaua ?

Noi suntem azi, certe valori,

Ale Naţiei, pro „lătrători”.

           *****

La Ileanaxpert blog,

Am simţit un monolog,

Despre civilitatea germană.

Oare pe ei o să-i vezi,

Pupându-i mereu, sub coadă,

Pe maidaneziii berlinezi?

         ******

Băse-n sus şi Băse-n jos

Huiduim, că-i de folos

Ce communism…, securitism,

Bani să  intre-n job, contează.

Pe Dănuţ, să-l mulţumim!

Epilog:

Dacă azi, Băse rezistă,

Cauza, simplu, e tristă

Din laşitatea-ne perfidă,

Îşi scoate el, forţa morbidă.

                Onu

 

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

OARE, CARE-I ADEVĂRUL DESPRE ROŞIA MONTANA?

Cred că am destinat temei mineritului de la Roşia Montana, ceva spaţiu, nu pentru a mă afla în atenţie, ci pentru că, în iluzia mea patriotică, sper să mai avem o şansă, la liberalismul: „Prin noi înşine.”

Şi deşi nu sunt pnl-ist decât din convingere, fără vreo încadrare partinică,  îmi fac iluzia, ca actualul pnl, să performeze, cel puţin intenţional, în aspiraţii politico-economice, precum PNL-ul dinainte de cotropirea Ţării de Ruşi, în 1944. Că le-au permis anglo-americanii   la IALTA, NU CRED CĂ POT SĂ-I JUDEC EU, PENTRU ASTA, nici pe unii, nici pe alţii. Cred că şi-a spus cuvântul , un destin fatidic, şi iar nu mă simt în măsură, să mă iau în seamă,  băgându-mă ca păduchele în frunte. Ceea ce mă derutează însă, este ambiguitatea politicii noastre actuale, şi nu mă refer la relaţiile din cadrul aşa zisei coabitări Ponta -Băsescu, ci la cuplul coordonator al USL  Antonescu-Ponta.  Cred că între ei, nu există o sinceritate cuvenită, ci mai degrabă, o  făţărnicie, interpretată în mentalitatea românească, drept deşteptăciune.

Mă duc la această concluzie, aluziile echivoce ale lui Crin Antonescu, vizavi de USL  sau de guvernare.

 Nu pare a fi  corect, şi presupun că Ponta, care nu este un procuror naiv,  receptează neplăcut, să le spunem, aceste imprudenţe tactice ale lui Antonescu.

Dacă mai iau în seamă, faptul că fostul consilier al lui Crin, pe timpul interimatului prezidenţial, publică pe blogul său, tot un gen de ambiguităţi,  la care şeful său de Partid, nu reacţionează, mă duce cu gândul la acel  statu-quo  duplicitar al ”tovarăşilor de drum”, când, la prima ocazie favorabilă unuia, se recurge la „soluţia imorală”, trădarea.

„Cu toată dragostea”, vorba  informatului Bogdan Chireac, le recomand celor doi,  ca în problema Roşiei Montana,  să deschidă supapele sincerităţii, şi să procedeze ca doi patrioţi  veritabili, şi să nu se mai ascundă  unul de altul.

Iar liberalul ferm, Crin, dacă are nişte dubii, ca Preşedinte al Senatului, cameră superioară, după câte am înţeles, să ia atitudinea cetăţenescă, necesară, şi să spună clar, ce ştie, sau ce temeri există, vizavi de această problemă. Să nu lase totul, pe o Declaraţie politică….

Ipoteză personală, desigur.

Sunt convins, că doar o sinceritate politică absolută, ne va scoate din impasul Roşia Montana.

Argumentul cu mediul, mi se pare pentru minţi influenţabile,  şi cred că este penibil pentru cei care îl vehiculează.

Am citit parcă, opinia Preşedintelui Academiei, că ar exista şi alte tehnologii, prin care s-ar peveni degradarea  mediului, iar societăţii Gold Corporation  interesate, să i se spună clar, şi ferm, că dacă nu  acceptă utilizarea lor, să renunţe, şi să lase pe alţiii.

 Sau să ne lase-n pace!

Dar pentru asta, avem nevoie de responsabilitatea  corectitudinii faţă de noi înşine!

Nu ne va invada nimeni, Ţara!

URSS şi IMPERIILE OTOMAN, sau AUSTRO-UNGAR,  nu mai există.

Mai mult, suntem membri NATO!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria