La postul „GOL”

Azi noapte, la postul GOL,

 NEXYA, frumoasa fată,

De zici că-i carte ilustrată,

Plină de fior, m-a întrebat:

”unul nocturn, nu-i bun?”

Ca la un ordin dat,

Anii copilăriei, s-au perindat

Prin şcoala primară din satul basarabean,

Pe la colega mea de bancă.

Fata…, cu sufletul în flăcări

Şi ochiii, tăciuni încinşi,

Deasupra gurii ca un fruct ,

Din care să  guşti, fără oprire.

Calinca, avea tot ce poate un băieţel timid, înnebuni

Totul, era cald, frumos, sensibil.

Până într-o bună zi

Când  pe furiş, în bancă, privindu-l cu ochii-i mari, de necrezut

I-a scris, cu litere, sfioase, şcolăreşti,

Ce parcă l-au pierdut:

„Pe măsuţa mea de brad,

Stau cu capul rezemat

Şi la tine, mă gândesc,

Cum să-ţi spun cât te iubesc”.

Anii au trecut, viaţa i-a-mprăştiat,

Dar vorbele Calincăi,

Sculptate parcă..,

În suflet de copil,

Nu  s-au uitat.

Onu

Publicitate