NEXYA, frumoasa fată,
De zici că-i carte ilustrată,
Plină de fior, m-a întrebat:
”unul nocturn, nu-i bun?”
Ca la un ordin dat,
Anii copilăriei, s-au perindat
Prin şcoala primară din satul basarabean,
Pe la colega mea de bancă.
Fata…, cu sufletul în flăcări
Şi ochiii, tăciuni încinşi,
Deasupra gurii ca un fruct ,
Din care să guşti, fără oprire.
Calinca, avea tot ce poate un băieţel timid, înnebuni
Totul, era cald, frumos, sensibil.
Până într-o bună zi
Când pe furiş, în bancă, privindu-l cu ochii-i mari, de necrezut
I-a scris, cu litere, sfioase, şcolăreşti,
Ce parcă l-au pierdut:
„Pe măsuţa mea de brad,
Stau cu capul rezemat
Şi la tine, mă gândesc,
Cum să-ţi spun cât te iubesc”.
Anii au trecut, viaţa i-a-mprăştiat,
Dar vorbele Calincăi,
Sculptate parcă..,
În suflet de copil,
Nu s-au uitat.
Onu
Pingback: Happy week-end: Vigilenţă | Penelopa Întâia
Pingback: Happy week-end: Vigilenţă | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Ioane, Ioane, ai căzut în balta cu aduceri aminte! Nu ştiu ce ai de la o vreme, dar tot timpul te uiţi peste umăr.
Probabil, spre a scapa de prezentul morbid, la care am crezut ca si tu ma indemni.
In trecutul meu, am la ce privi, si nu ma impiedic, de gura lumii!
E bine, ca vrei sa stii. Apreciez asta si multumesc!
Onu
Pingback: Happy week-end: Floare pe stânci | Florina Lupa Curaru
Pingback: Reflexie: Blocuri de peste drum | Florina Lupa Curaru
Pingback: Reflexii: Un câine, doi câi | Penelopa Întâia
Pingback: Reflexii: Intrat la apă | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Happy week-end: Casa bunicilor
Pingback: Reflectare: Cine eşti?