FRUNZE

E cald, si luminos afara.

Pe drum, foi galbene , in juru-mi se-nvartesc

Parca-n copilareasca joaca,

Din care, nu se mai opresc.

Si nu mai prididesc.

Atentia sa-mi fure

Cu fosnetul lor matasos,

De parca-i un  murmur voios

Ceva, cred, vor sa-mi spuna.

Dar, totusi, parca, nu-ndraznesc.

Ce le-a venit, asa de-odata

Covor de aur, sa imi teasa,

Din trupul lor firav, lovit de vant

Fara sa scoata un cuvant?

Cu grija, incerc sa le –ocolesc…

Atat de gingase, sa le strivesc?

                Onu

CRIZA DE PERSONALITATE

În timp ce soţia urmăreşte la  tv, pulsul Roşiei Montana, eu frunzăresc blogosfera.

Nu citesc decât titlurile.

Ca şi cum aş fi un psihiatru  la consultaţie.

În protocolul desfăşurării căreia intră ca simptomatologie, titlurile, urmate de fizionomia autorilor.

Mie, faţa unui tâmpit sau dezaxat, îmi spune foarte mult:cât este de tâmpit (uniii sunt din naştere bolnavi), ce nivel de frustrare are , dacă este un impotent, care caută colectivitatea în care sunt şi femei, ca să aibă iluzia  că a avut şi el de-a face cu ele, sau câte alte ciudăţenii. Spre pildă, titlul:

“Ponta, sîc!, am protestat, demisia ta am strigat!”

E clar, îmi zic. Ăsta trage şoşonul, şi crede că-i Robespierre.

Gata-mi spun!

Mutra.., neapărat!

Păcat însă, că sunt milos, şi când îl văd, mă întristez. De aceea nu vă dau numele.

Poate e ziua lui de glorie versus Ponta, versus propriile emoţii captive nerezolvate.

Că şi aurolacii au aceeaşi mină, după o priză din pungă.

N-am să pricep, satisfacţia de a interzice dreptul omului la viaţă, prin interzicerea locului de muncă. . ETC.,ETC., etc.!

Dar eu ştiu…, sunt prea involuat

Mai am , până să ies din gloată!

Onu