Motto:”Dacă glasul lunilor s-ar auzi, Octombrie ar avea o voce joasă, gravă şi caldă!”- Parafrază. 
Pariez , că nu!
Nici eu, n-aş fi observat-o, dacă într-un gest fragil de admiraţie, nu m-aş fi înclinat, fericit,( în faţa calculatorului), spre a-i mulţumi pentru povestire.
Sau poate, să disting sunetul lunii „OCTOMBRIE”!?
În prezenţa ei, cred că viaţa este fascinantă. Acum, când scriu, privind-o cu mintea entuziastă, mă întreb: „să existe oare, asemenea Fata morgana, pentru oaza bucuriei sufleteşti?”
Mă aplec, să văd, dacă nu mi se pare. Buzele mele, simt arsura energiei vulcanului, neizbucnit încă. Deşi, fierbinţeala lor mă sperie, nu reuşesc să mă desprind. Aş vrea să-i sorb toată încărcătura, într-o carte. O carte, pe care să o dărui tuturor, pentru aceleaşi inefabile emoţii, din care, fiecare să extragă bucuria necesară vieţii sale.
TU, MĂIASTRO! dacă te-ai recunoscut, te previn: „postul nu este o subtilitate sentimentală. Este răspunsul meu, la întrebarea ta:
”Nu! Pe bune?”
Îţi mai aminteşti?
Onu
Madi şi Onu Blog 