O RECUNOAŞTEŢI?

  Motto:”Dacă glasul lunilor s-ar auzi, Octombrie ar avea o voce joasă, gravă şi caldă!”- Parafrază. MitzaClipboard

 Pariez , că nu!

Nici eu, n-aş fi observat-o, dacă într-un gest fragil de admiraţie, nu m-aş fi înclinat, fericit,( în faţa calculatorului), spre a-i mulţumi pentru povestire.

Sau poate, să disting sunetul lunii „OCTOMBRIE”!?

În prezenţa ei, cred că viaţa este fascinantă. Acum, când scriu, privind-o cu mintea entuziastă, mă întreb: „să existe oare, asemenea Fata morgana, pentru oaza bucuriei sufleteşti?”

Mă aplec, să văd, dacă nu mi se pare. Buzele mele, simt arsura energiei vulcanului, neizbucnit încă. Deşi, fierbinţeala lor mă sperie, nu reuşesc să mă desprind. Aş vrea să-i sorb toată încărcătura, într-o carte. O carte, pe care să o dărui tuturor, pentru aceleaşi inefabile emoţii, din care, fiecare să extragă bucuria necesară vieţii sale.

TU, MĂIASTRO! dacă te-ai recunoscut, te previn: „postul nu este o subtilitate sentimentală. Este răspunsul meu, la întrebarea ta:

”Nu! Pe bune?”

Îţi mai aminteşti?

Onu

 

20 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

20 de răspunsuri la „O RECUNOAŞTEŢI?

  1. Deosebit motto! În rest… prea subtil ca să caut printre rânduri, sper doar ca „măiastra” să se fi recunoscut. Restul e…octombrie.

  2. Mitzaa Biciclista

    Oare ce ar mai fi de spus?
    Iar când cineva spune că unele laude te pot face să-ți înghiți cuvintele, deja am ajuns să cred că este cât se poate de adevărat

    • E un zăgaz temporar, pe care-l visez deschis, cât mai curând!
      Onu

      • Mitzaa Biciclista

        la fel ai gândi dacă povestea ar fi lipsită de sensibilitate? dacă personajele ar fi atât de dure și ancorateîntr-o realitate mai mult decât posibilă?
        http://fanteziiobor.wordpress.com/2013/02/02/duzina-de-cuvinte-geanta-cu-bani/

      • Pe bune, nu ştiu. Dar tu, ai Harul Cuvintelor binecuvântate de cel de pretutindeni!
        Iar Pretutindeni, este în noi, în bunăvoinţa noastră.
        Am în vedere eufemisme sufleteşti
        Te superi, dacă te rog să citeşti Frumosul din om?
        Să vezi că se poate şi altfel?
        Acum, plec în oraş.
        Voi citi la întoarcere!
        Răspund pe baze personale!
        Onu

      • În urma lecturii, sunt puţin trist, şi nu ştiu, ce să gândesc.
        Culmile şi abisurile vieţii pot fi prezentate în game suportabile.
        Între alb şi negru, pot exista nuanţe propice unor categorii îndoielnice de sensibilitate.
        Mărturie, stau comentarii apreciative pe care, am percepţia că şi tu, le-ai agreat din pură complezenţă.
        Sau poate mi se pare.
        Dar înzestrarea literara, pe care o intuiesc în tine, nu are în vedere „colecţia de 15 bani”. Sine ira et studio.
        Onu

      • Mitzaa Biciclista

        În genere lumea este frumoasă. În particular, oamenii care alcătuiesc lumea sunt speciali. Viața este cel mai extraordinar dar pe care oamenii îl primesc de la Creator.
        Din păcate, sau din fericire dacă poți accepta asta, există și culori dincolo de gri. Mult mai întunecate.
        Ne dăm seama de lumina noastră abia după ce reușim să pătrundem locurile întunecate. Abia atunci apreciem cu adevărat valoarea celor din jurul nostru. Până atunci totul e o simplă și banală politețe.
        Nu pot să scriu numai despre lucruri frumoase. Nu fiindcă nu vreau, ci tocmai fiindcă iubesc frumosul trebuie, mă simt obligată, să caut dedesubturi și ascunzișuri, părțile întunecate sau chiar dualismul de care toți avem parte.
        dar fiindcă vreau să-ți ieși din tristețe am să-ți propun azi doar o poezie simplă, asta doar așa fiindcă îmi place felul tău de a te agăța de optimism cu toată forța
        http://fanteziiobor.wordpress.com/2011/10/17/ingerul-din-statia-sapte/

      • Posibil, dar nu înţeleg!
        La Moscova, la doctorat, locuiam în cameră, cu un estonian, de la care, în trei ani, nu am auzit o înjurătură.
        Cum mă ajuta pe mine, faptul că înjuram ca un derbedeu?
        L-am întrebat dacă nu simte nevoia prezenţei în gură, a ceva suculent, specific din viaţă. Mi-a râs în nas, şi nu mi-a vorbit câteva zile. Atunci, am înţeles, că ne putem bucura de frumosul vieţii, fără a ne încărca de grotescul trivial, doar pentru că el există.Citeşte, te rog, ANCHETA, să vezi că şi în morbidul profesional, există o limită pentru a nu ne complace în prezenţa lui.
        De fapt, am oroare de aspectele groteşti ale vieţii, de oriunde-ar proveni ele.

        Onu

      • Mitzaa Biciclista

        Onu,
        nu este de vorba de a înjura. În fond, chiar și o înjurătură nu este un păcat atât de uriaș, deși sunt printre cei cărora le repugnă un asemnea limbaj.
        Însă crezi că oamenii, ca să respecte condiția de umanitate, trebuie să aleagă doar culoarele vopsite în alb?
        Și cu cei pierduți pe culoarele cenușii ce facem? Îi abandonăm? Îi eliminăm? Ne prefacem că nu există?
        Talentul literar, meșteșugul vorbelor, harul cuvintelor sau oricum ai vrea să-i spui, crezi că este dat doar pentru a zugrăvi tablouri în pastel?
        Gândește-te la filmele lui Almodovar, la tragedia americană a lui Dreiser, la bâlciul lui Thackeray și exemplele ar putea continua.
        Crezi că lor nu le-ar fi plăcut să înfățișeze lumea doar în roz?
        Nu trebuie să mă tem că în fiecare colț de stradă aș putea da peste un Dorian Gray, fiindcă dacă știu că există, dacă știu la ce mă pot aștepta, atunci nu-mi mai este frică.
        Însă dacă nimeni nu mi-l descrie, dacă nu cunosc culorile întunecate, cum voi mai știi să-mi apăr culoarele albe?

      • ERA O OPINIE, CARE NU OBLIGĂ
        Cred că ai divagat prea mult, iar eu nu insist.
        Fiecare cu părerea lui.
        Referirile mele erau vizavi de .., Dar nu, mă opresc.
        Poate nu am dreptate.
        Şi-apoi, nu-mi place să mă contrazic.
        Nu ţin neapărat să am dreptate.Cu toată dragostea! Cum spune analistul politic, Bogdan Chireac.
        Onu

      • Mitzaa Biciclista

        Ai dreptate, am divagat prea mult

      • Decizia ta. Dar înainte de a comite o nouă încrâncenare, citeşte totuşi, te rog :ANCHETA. Şi nu te necăji pe mine. Nu cred să merit un asemenea final de zi! Sau o nuanţă gri! Aş dori, să.mi spui, că nu te-ai înverşunat iremediabil.
        Fără Bogdan Chireac!
        Onu

      • Mitzaa Biciclista

        Păi nu am motiv de încrâncenare.
        Suntem amândoi într-o discuție cu păreri pro și contra vis a vis de anumite aspecte ale vieții. Însă această discuție nu diminuează cu nimic respectul care îl am față de tine, nici plăcerea de a trece pe aici 🙂
        Crezi că fac parte dintre cei care dau bir cu fugiții la prima contră? Promit să citesc ceea ce mi-ai propus

      • Nu ştiu de ce, dar răspunsul tău de fetiţă bosumflată, m-a făcut să zâmbesc, şi să constat că ai o conformaţie a gurii, foarte autoritară.
        Şi pentru asta, te-am îmbrăţişat, să ştii!
        Cu drag,
        Onu

  3. Pingback: Reflectare: În oglindă | Penelopa Întâia

  4. Pingback: Pe chibrituri: Mobilier | Blog de Filumenistă

  5. Pingback: Reflectare: Cotidian şi artă | Florina Lupa Curaru

  6. Pingback: Reflectare: Zece minute | Zamfir Turdeanu' - un turdean (aproape) ca oricare

  7. Pingback: Am şapte … | Penelopa Întâia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s