Recent, regele Mihai, a împlinit frumoasa vârstă de 92 de ani. Pentru vitregiile sorţii sale, provocate de comunişti, când stresul face atâtea ravagii în sănătatea oamenilor, 92 de ani, îmi pare o vârstă matusalemică.
Priveam cu soţia, un film, despre opresiunile la care a fost supus, de către comunişti. Nu le mai înşir.
Eu nu sunt regalist, dar nu pot rămâne indiferent la suferinţele unui om, indiferent de rangul său social.
Apropo de nonmonarhismul meu. Nu mi-l explic, deşi, din partea mamei, pentru monarhie, doi unchi, au pătimit cu ani grei de puşcărie. Ba unul, chiar cu domiciliu forţat.
Ambii aerau avocaţi.
Unul, era şeful baroului din Bârlad, locul de baştină al mamei. Avea şi o revistă privată, de la care i s-au tras toate necazurile.
Al doilea unchi, tot avocat, în Bucureşti, simpatizant cu ţărăniştii, nu şi-a ţinut gura, fapt ce l-a costat vreo zece ani de puşcărie.
Impresionat, îi spun soţiei:
-dacă atâta suferinţă, nu l-a afectat psihosomatic, înseamnă că nu pune necazurile la suflet.
–Păi să ştii, că ai dreptate. El a fost un om tare cumsecade, şi probabil, stresul, nu s-a lipit de organismul său.
–Stai, că nu pricep!
– Simplu, cred că pasiunea lui, pentru mecanica auto, l-a ferit de urmările inerente stresului..
-De unde ştii tu?
-Păi ne povestea unchiul Jean, care era ofiţer în Garda de la Palat.
-Şi?
-Păi spune că era un om blând, absorbit intens, de motoarele sale. Şi, poate că asta, l-a ţinut departe de urmările nocive ale stresului.
Ipoteza soţiei, îmi impune, şi remarc din nou, în film, gestica echilibrată a Regelui.
Mă gândesc, şi-i răspund:
-Probabil educaţia monarhică, să-l fi ajutat în menţinerea acestui echilibru, şi poate n-ar fi rău, să ne însuşim cu toţii echilibrul monarhic!
Onu
Madi şi Onu Blog 