O FI PĂCAT ?

În loc de motto: “Eu sunt EU iar ceilalti…….nu
sunt………EU ! (stau si ma minunez !?…… cata „profunzime” in
gandire am) Chiar ma intreb uneori………ce m-as face fara…..MINE ??”-Ileana, (gălăţeanca).

Mărturisesc, citirea acestei aserţiuni, a concitadinei mele, mi-a trezit un sentiment complex, de admiraţie şi, parcă, de izolare personală.

Iar în post, voi să scriu despre un gând care poate, cum m-a atenţionat Mugur, nu mi-ar fi  favorabil.

Dar, întrucât nu mă sufoc de like-uri şi de comentarii, iar stilul meu nu este indecent sau calomnios, sper ca spusele mele, să fie la fel de anoste, încât să nu-şi atragă oprobriul  distinşilor mei vizitatori.

Azi este Ziua morţilor. Dumnezeu să-i ierte, şi să-i odihnească.

Este vorba de intenţia mea de a refuza pomana ipocrită a cuiva, chiar riscând, ca morţii, acesteia, să-i moară, din nou,  de foame.

E vorba de cineva cu un caracter bârfitor şi murdar, care a încurajat o insultă la adresa soţiei mele, ca administrator de bloc.

Iar când este supusă îndoielii, demnitatea etică a soţiei mele, devin implacabil.

 Aşa că, nu-i voi arunca în faţă, bestiei calomniatoare, pomana ipocrită,  dar o voi refuza, spunându-i concis, motivul refuzului meu.

O fi oare, păcat? Sincer, mi-e „relativ!”

Onu

 

 

 

10 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

10 răspunsuri la „O FI PĂCAT ?

  1. Mitzaa Biciclista

    Când eram mai tinerică am avut și eu, ca mulți alții dealtfel, anti-fanii mei. Unora puteam să le dau peste nas, altora nu. Însă am găsit, fără să vreau, soluția care mă elibera de angoasele resimțite față de persoanele respective. Le scriam câte un catren usturător. Sigur că acele catrene ”mureau” pe hârtie(unele din ele, altele nu), însă de aici rămânea sufletul meu liniștit căci terapia era perfectă.

    • Te-am aprobat, chiar cu o îmbrăţişare. Am însă o nedumerire. Ce te făceai cu un suflet aprig, ca al meu?
      Care în replica sa, consideră că are de-aface cu nişte necuvântătoare, spiritual?
      Mă refer la cazul în speţă, frecvent pe Discovery.
      Da, te preţuiesc pentru sfatul unic, primit, şi mă bucur alături de tine.
      Mi-e totuşi, foarte greu!
      Onu

      • Mitzaa Biciclista

        Păi nu cred că ești mai aprig decât mine, ba din contră, îmi pari chiar foarte blând. Adică, uite, eu chiar nu te văd în stare să scrii un pamflet care să înceapă de genul acesta:

        Sunt femei pe lumea asta
        Fără nimeni să le ţie de urât,
        Căci pe umeri îşi ţin ţeasta
        Doar să nu le plouă-n gât.
        [….]
        Un amic mi-a spus odată:
        „Pe astfel de muieri ciufute
        Un bărbat întâi se-mbată
        Doar din spaima de a le …”

        Poți să și ștergi exemplul pe care ți l-am dat, însă zău că nu te cred atât de aprig 😆
        Cred că de fapt ești foarte blajin și acest articol reprezintă punctul culminant al frustrării tale vis a vis de vecina fără minte.

      • Eşti o dulce, şi cred că ai dreptate, dar nu ştiu, cred
        că firea mea, congenital timidă,are probabil nişte tare. Aş vrea să te rog ceva: pot să nu şterg exemplul? Este o artă. Dacă nu, îl şterg imediat!
        Onu

      • Mitzaa Biciclista

        Eu am sugerat că poate fi șters doar dacă te deranjează vizual.
        Altfel, nu am nicio problemă

      • Sa ma deranjeze, rima ta,
        Sa-mi afecteze local pudoarea?
        Mitzo draga, tu glumesti,
        Sau pe picior, ma invartesti?
        Oare de ce, cand unei fete aparte, ma expun
        Devin, neindoielnic, suras comun?
        Onu

  2. Buna seara,Galatene!…Aprig?…Nicidecum, tu esti un bland!.. 🙂 Eu sunt EU…mi se potriveste de cand eram mica…si uneori un singur cuvant…poate avea o interpretare multipla. O seara frumoasa!

  3. E drept că pe la noi nu se refuză pomana care se oferă „pentru sufletul morților”, dar tot atât de adevărat este că unii nu o apreciază deloc, ba chiar o dau la animale uneori. Deci e vorba de ipocrizie. Însă toată lumea e mulțumită că s-a respectat tradiția.

    • Petru, Multumesc. Pomana la unii, este ca si semnul crucii. Eu insa, tratez momentul, cu piosenia cuvenita, gandindu-ma si la mortii mei., fara a-mi fi pus problema atitudinii celui care o face.
      Am fost insa dezamagit de oscilatiile de la moralitate, ca in cazul relatat.
      In psihologia mea, ramane un act sacru, de aceea, in memoria parintilor mei, m-am intrebat:nu gresesc si fata de ei?
      Multumesc mult iar, pentru aportul tau!
      O zi placuta!
      Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s