GELOZIE

Frumoasă, blondă, şi sprinţară,

Cu vorba, strună de vioară,

Dar vai, geloasă.., ca o fiară.

Pe sine, cred că s-ar muşca,

În gând, să nu  fie-nşelată,

Nici măcar cu umbra sa.

Am înţeles-o, prea târziu!

În  locu-i, de mă plasam,

Azi, poate, nu o mai pierdeam.

Şi nu e vorba, că am pierdut-o

Dar, după răbojul firii,

Lipsa ei, crunt, se resimte,

Până la spasmul netrăirii.

Iar de  vreodată, norii vieţii,

Spre  aste rime-o vor  aduce.

Miraculoasei sale  umbre,

Promit solemn, să nu-i cedez,

Numai pe ea, s-o venerez!

   Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale, Univers feminin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s