Arhive lunare: decembrie 2013

Constatări 6

Ieri, la emisiunea Danei Grecu, a glăsuit Radu Tudor.

Că a făcut-o, nu m-a deranjat. M-a mâhnit maniera. Am avut senzaţia că între aciditatea domnului Băsescu, şi imputările care i se fac lui Crin, de către Radu Tudor, nu este  nici o diferenţă.

Leit vorba: ”Aceiaşi Mărie, altă pălărie”. În fapt, reluând înregistrările disputei verbale între Antonescu şi Ponta, Radu Tudor, afişa o zeflemea, gen “ghici, ghicitoarea mea!”la întrebarea tâmpă:”se rupe sau nu se rupe USL?”.

Sunt mâhnit, din două motive, strict personale. Primul , Crin, este dobrogean de-al meu, şi zeflemelile adresate lui, eu le iau personal. Apoi, el este un intelectual, istoric, şi ar trebui să aibă o statură ca atare, cunoscând pildele diplomaţiei istorice.Iar vorba lui Lăpuşneanu, n-ar trebui să-i fie străină, despre ambientul psdist, cu care se confruntă. Şi mai este ceva!

 Mă simt dezamăgit, să constat la un intelectual, un senator, reacţii proletare,  gen “şezătoare”.

Iar ca imagine de român, ce să mai spun?!

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică, Râsu/Plânsu

CONSTATĂRI 5

Cred că nu mai continui „Pepiniera”. Mă simt meschin, să vorbesc inutil, despre fleacuri româneşti. Această percepţie, am  avut-o aseară,  ascultând-o pe Narcisa Suciu, invitata lui Teo,când a spus un lucru, despre care, m-am înfiorat, nevenindu-mi să-l cred. Anume, Narcisa, a afirmat, că în Finlanda, nu există săraci.

O cred pe Narcisa Suciu, care-i o bănăţancă zdravănă.

Ca într-o oglindă retrovizoare, m-am întrebat, ce fel de carater or avea finlandezii, dacă sunt egoişti, invidioşi, ranchiunoşi, fără caracter, şi mici la suflet, ca produsele Pepinierei.

Spontan, am simţit un soi de cult, pentru acest popor, altruist şi harnic, şi un dezgust profund, pentru nevolnicul egoist din mine.

Întrucât şcoala este formatoare de caractere, m-am întrebat cum o fi învăţământul la ei, cum vor fi cei şapte ani de acasă, cum vor fi Parlamentul, Guvernul, Preşedintele, Poliţia.

M-am întrebat şi dacă vor fi având închisori! M-am întrebat, până m-am dezgustat de Pepiniera mea, ba m-am şi jenat, s-o mai continui. In incheiere, după un spectacol de circărie politică, oferit de Ponta si Antonescu, mă întreb, cu îndreptăţire:

Or avea şi finlandezii, circari politici?

Sincer, n-aş crede, altfel ar merge treburile la fel de prost, ca la noi!

Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria

UNIVERSULE,

Noemi's blog Priveşte,  şi spune, ce vezi!

Dar, mai vezi ceva, nu ai orbit?

Simt că pentru acest spectacol,

Doar cu tine, pot vorbi!

Doar tu, mai vezi  asemenea Aştrii!

Onu

6 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

PEPINIERA 2

Ideea pepinierei, i-a venit lui N.Ceauşescu, o dată cu obsesia sa, de a face din România, un mare oraş.

Materialul de răsad, se găsea din abundenţă, prin împrejurimile Capitalei. Care  avea şi dosar bun.

 Spirit militant patriotic, conştiinţa de clasă, fermitate revoluţionară, împotriva celor care nu posedau cultură de marginea şanţului, sau a birtului din sat,

dorinţa de a lupta până la distrugerea exploatatorilor haini, care-i dispreţuiau, neţinându- le isonul la şanţ sau la crâşmă.

Ce mai, tot ce prevenise Marx, în Capitalul lui, că teoria nu poate fi valabilă  pentru orice nivel de subdezvoltare.

 Ori, se pare ca răsadul valorificat de ocupaţia sovietică, s-a pretat la toate presupunerile marxiste.

Aşadar, prin februarie 1962, Pepiniera la care mă refer, a început să fie amenajată. Mulţi din viitorii bucureşteni, au sosit probabil, precum coloniştii, în America.

Preponderenţa materialului, aparţinea familiilor celor în uniformă: miliţieni, securişti şi alţi activişti politruci.

 Şi timpul s-a scurs , materialul iniţial s-a terminat, dar s-au moştenit tarele de la sosire:

incultura , lipsa de educaţie, manifestate prin invidie pe cei care au agonisit ceva în viaţă,  turnătoria, cum ar fi : de ce firmele nu plătesc şi pentru blocul în care–şi desfăşoară activitatea, că de aci îşi scot banii;

de ce unii plătesc mai puţin, decât ei, foştii oropsiţi ai sorţii,

ca şi obsesia de a deţine controlul muncitoresc, să nu fie prăduiţi, precum strămoşii lor, sărăntocii dinainte de venirea ruşilor, de către chiaburii şi moşierii, de altădată.

 Şi un pantagruielic apetit, pentru bârfă şi suspiciune, faţă de cei mai  realizaţi decât ei.

Iar pe acest fond, putregăios, nu este mult, către trădarea  semenului, şi consolidarea ambientului comunistoid socialist. Poate exagerez, dar sper să nu greşesc.Prezenţa şi tolerarea năravurilor unor asemenea specimene printre noi, mă face să mă tem, de o condamnare la regres şi revenire a cizmei mentalităţilor comuniste.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică, Râsu/Plânsu

PEPINIERA

MOTTO:

”Fugi de-aci, şi vino-ncoace,

Lasă-mă şi nu-mi da pace!”-Populară!

N-am noroc! De ce?

Pentru că sunt ca în motto. Nu rezist tentaţiilor, şi gata. Citind, mă veţi privi ca pe o ciudăţenie darwinistă, dar asta este. Am şi păreri foarte bune despre mine, exceptând oful relatat în conversaţia cu „Personalitate Autentică” De ce nenorocul? Pentru că, de câte ori încerc să abandonez blogul, apare o forţă irezistibilă, căreia-i cedez, şi mă întorc la el.Spre pildă, prima dată, a fost Noemi. Apoi Ecoarta. I-a urmat Ioana, de la Iaşi. Iar azi, roxanaelenagheorghe. Dacă mă veţi întreba cum mă deturnează, cu toată bunăvoinţa, n-aş reuşi să explic. Este ceva ciudat, ce nu ştiu să-mi explic.  Ca în reclama aceea cu puştoaica, primind două maşini în dar, de ziua ei şi care se confesează unui ursuleţ . Cred că este de o subtilitate subliminală, căreia nu-i poţi reproşa nimic.

Dar, să revin, că nici eu nu prea mai ştiu, ce vreau să spun. Cert este, că sunt foarte influienţabil. Şi azi, după dedicaţia muzicală, a roxaneielenagheorghe, pe fondul blândeţei chipului Ioanei  Dabija, cum vedeţi, reiau scrisul, după nici o zi întrerupere. Iar tema este obsesia mea, dezvoltarea şi consolidarea comunismului la noi, cu toate nenorocirile, care i-au urmat. Şi nu doar până la răsturnarea lui, ci şi după.

Am un argument suprem, Germania  occidentală, care şi-a învins prejudecăţile, şi a redresat agricultura, valorificând  şi consolidând virtuţile industrializării agriculturii, folosind premisele comasării terenurilor agricole, spre deosebire de anticomuniştii noştri, al căror nume politic, nu-l menţionez, de jenă şi revoltă.

 Iar totul, a început cu slăbiciunea comodităţii laşe a celor cinstiţi, incapabili să reziste invaziei invidiei, lăcomiei şi spiritului de” mai bine să moară şi capra vecinului” .

Le-au  căzut victime, cei harnici şi răzbătători, deveniţi peste noapte, la cheremul invidiei celor incapabili de vreo agoniseală materială şi spirituală, chiaburi, moşieri, mic burghezi, duşmani ai poporului, şi câte şi mai câte acuze născocite adhoc, pentru a-i teroriza pe acei, care încercau să ia atitudine. Iar când regimul s-a consolidat şi maşinăriei represive, nu i se mai putea opune nimeni, însăşi conştiinţele cele mai demne, îi deveneau victime. Ei bine, acestei mentalităţi inumane, rapace, egoiste, vindicative inclusiv vectorilor săi corporali, eu îi voi spune pepiniera comunismului. Simplu, PEPINIERA!

Este ca în cultura ciupercilor:arunci sporii comunismului, în bălegarul pregătit de incultură, de lipsă de educaţie, de refuzul  însuşirii acestora, dar de o cerbicie în a-i pizmui, şi a le face rău rău, celor care şi-au depăşit condiţia de suficienţă.

Este, CRED, ce-i macină, pe apologeţii în perspectivă  ai activistului comunist.

Momentan, pauză!

Mi se face rău, de la stomac, vorbind despre asemenea specimene, din păcate, tot români de-ai noştri.

Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică, Univers feminin

CE SĂ FIE, CUM SĂ FIE !?

 Altă problemă majoră!Mizeria din închisori. Nu morală, ci materială.Prea mulţi închişi, pe fleacuri, mai ales. Înghesuisală mare.

Mi-a atras atenţia opinia cuiva, că sunt băieţi buni, cu câte o greşeală în viaţă, pentru care plătesc, într-o detenţie de mizerie

Dar, de ce „pentru o greşeală minoră?” se întreba cineva,când marii corupţi şi delapidatori,sunt încă în libertate?Cu alte cuvinte,liber la infracţionalitate! N-ar fi mai bine, să i se creieze, plevuşcăiei puăcăriaşe, condiţii de ispăşire a pedepsei, prin muncă?”

„Lagăre de muncă” ar fi fost expresia.

M-am întrebat  atunci dacă au în vedere  ceva de tipul lagărelor naziste sau staliniste, şi că măsura, ar fi ca o reînviere a nazismului şi stalinismului? Ce să fie, cum să fie?

M-am frământat, m-am scărpinat în urechi, şi mi-am zis că poate, totuşi, cu aceşti ghinionişti, ar merita încercată o muncă de reeducare, prin muncă, în spiritul responsabilizării lor.

 Mai mult, cine  nu se va adapta exigenţelor respective, ca urmare a unor carenţe educaţionale sau de caracter, de neînlăturat, să-şi facă veacul în aceste instituţii,până le intră  în obişnuinţă, spiritul civic necesar.

Nu cred că ar fi inumană o asemenea măsură educaţională.

Ar ecchivala unei carantinizări medicale, în vederea protejării sănătăţii generale a populaţiei.

Astfel, zvăpăiala unor minţi, s-ar tempera, ar deveni mai responsabilă, de aberaţia ieşirilor lor .

Ce, să li se caute atâta în coarne? Asta, n-ar face decât să-i încurajeze în comiterea fărădelegii.

Iar când se vor fi „maturizat” vor fi  intrat în viaţa socială, ca oameni  integri.

Doar aşa, ne vom fi însănătoşit mentalitatea internă.

Între timp, politicenii care în prezent, îi căinează, le vor fi pregătit condiţii interne, să nu mai aibă nevoie, să ajungă la Puşcărie!

SPER!

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

CONSTATĂRI 4

Motto:”Dacă-i dai nas lui Ivan, el se suie pe divan”-Proverb rusesc.

Domnul Petre Roman, ca un  invitat care se respectă, a trecut cu tact, peste multe dintre întrebările teribiliste ale moderatoarei Dana Grecu.

 Şi, ca în proverb,  invitatul a suportat stoic, multe dintre cochetăriile inabile, ale ambasadoarei “soluţiei imorale”.

 Azi, însă, s-a spart ulciorul, şi Petre Roman, i-a explicat franc polivalenţa cuvântului coabitare: şi anume, a exemplificat, că redarea obsesivă de către A3, a apariţiilor la tv, ale domnuluii Traian Băsescu, este tot o formă de coabitare, a lui Voiculescu, cu Preşedintele.

Aş adăuga de la mine, “o formă de coabitare, aprioric acceptată,  pentru rating aşteptat.!”

Of course, “presupusa frumoasă blondă”, a mişcat nervos, din buze.

Nimănui, când la obrăznicie, îi spui adevărul, nu-i convine!

Onu

Un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu