Arhive lunare: decembrie 2013

REMEMBER

Ioana Dabija, IasiIeri, a fost zi ingrată. Am revăzut infirmităţile comunismului, în caracterul nevolnic al celor pe care acesta, comunismul, şi-a consolidat autoritatea.

Lipsa de educaţie, grefată pe incultură şi tupeul inerent, caracterelor josnice, au dus neîndoielnic, la forma de mentalitate comunistă, cu toate vicisitudinile pe care eroii anticomunişti contemporani, nu le menţionează.

Asta, mă face să le consider opera, de o falsitatecare frizează interesul, specific unor comunişti în devenire. Chiar sub masca apartenenţei de dreapta.

Probabil, le sunt specifice, şi dacă le-ar arăta, le-ar scădea cota de glorie îndoielnică.Iar la o revenire a comunismului, ar fi primii activişti fruntaşi.

Pe scurt, sufleteşte, am ieşit foarte şifonat, pe ziua de ieri. Aşa că azi, am nevoie de antidotul antistres, pe care numai blandeţea sufletească, ţi-l poate oferi. Şi, fără multă vorbărie, l-am găsit în avatarul Ioanei Dabija din Iaşi. De ce? În esenţa lor sufletească, evenimentele au o legătură  de viaţă absolută, prin intermediul unui vis. Eram la Galaţi, pe faleză, când o rafală puternică, m-a aruncat spre apă. Pe mal, cele câteva ambarcaţiuni erau legănate de unduirea valurior, agitate de vânt. Îngrozit, mă şi vedeam în apă,  ducându-mă la fund, ca bolovanul. Minune, însă! Am căzut într-una din aceste ambarcaţiuni de agrement. Atunci, m-am trezit. Eram în braţele mamei, care mă luase din leagănul unde adormisem, şi m-a dus în pat.

Dulceaţa în braţele salvatoare ale mamei, nu poate fi descrisă. Poate fi retrăită, cum am retrăit-o eu, acum câteva zile, privindu-l pe Matei, odorul Ioanei, care poate are şi el, un vis de fericire, chiar dacă eu eram mai măricel.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică, Univers feminin

PE MARGINE DE FOTO

În virtual, parcă pe Face Book, citesc titlul:”L’amour d’une femme”., însoţit de o poză: cineva, o fată, în cămaşă albă de noapte, cu decolteul desfăcut, prin care se vede o margine de sân.

Înţeleg, că pe FB a făcut furori; peste zece mii de accesări apreciative.

Simt că înnebunesc. În peste trei ani de blogăreală, dacă am peste 60000 de comentarii, iar steluţe.., de râs.

Frunzăresc bezmetic, lista de FB, înşiruită sub acest succes fulminant.

Spre sfârşitul ei, un nume, îmi atrage atenţia. FLOCEA si să zicem un nume de fată . Neurotransmiţătorii încep să transmită emoţii.

O fi un nume –poreclă. O avea o pilozitate abundentă , o fi plăcută, o fi senzuală, o fi agresivă?

Mă opresc la cuvântul agresivă, blocat  de o amintire mai puţin plăcută, din viaţa mea de şef uneori.

 O scenă intimă, începută sub auspiciile căldurii sufleteşti, pe care o declanşează, câteva păhărele de vin, băute cumpătat. Pilozitatea discretă, blondă,  a partenerei de pahar, îmi declanşează adevărate torente prin vene.

Încep să tremur, fără să observ.„Te roog, nu termina!”, aud şoapte la ureche.

Este prea târziu.

Unda seismică se transmite, ca un val de tsunami, care distruge orice rezistenţă în calea sa.

Resemnat, suport stoic, valul de reproşuri:

”egoistule, puteai să mă aştepţi şi pe mine; doar te-am rugat!”

Tac, simţindu-mă vinovat, pentru graba egoistă.

 Este ca o lăcomie, care-ţi depăşeşte fiinţa, puterea de stăpânire.

Tânguirile-reproş îmi amorţesc senzorii de durere. La final, mă trezeşte usturimea  zgârieturilor  sângerânde.

Gândul compromisului vizibil, cu o colaboratoare, mă tulbură, însă reuşesc să-mi stăpânesc criza de derută.

 Dar de ce vă spun aceste copilării?

A, da, de la numele de Flocea X…, de pe Facebook

O avea oare, tot o pilozitate blondă?

Onu

15 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

CONSTATĂRI 3. MEMORIE, NU GLUMĂ! BUN DE PREŞEDINTE?

Citesc pe Realitatea. Net:Antonescu face glume pe seama lui Mircea Geoană.

Şi-a amintit, că pe 6 decembrie, se împlinesc patru ani, de la:

„Mihaela, dragostea mea!”

Nu-l plac pe Geoană, dar nici nu gust gluma.

Mi se pare de un prost gust specific de maidanul din Galaţi, unde  băteam ţurca, împreună cu băieţii de cartier.

Şi chiar sunt surprins, că un Preşedinte de Senat, are timp de pierdut, străduindu-se să-şi amintească asemenea  zeflemeli.

Ce să te mai miri, că treburile în Parlament, merg prost?

Îmi amintesc din lecturile copilăriei, că Napoleon, la o petrecere, dată de Directorat, în cinstea numirii sale, comandant şef al Armatei din Italia, a refuzat invitaţia la dans a unei curtezane, care-i plăcea foarte mult, spunându-i:

”iartă-mă, acum, am o funcţie, nu mai pot!”.

Bine, dar  era Napoleon, veţi spune!”

„Dar şi Preşedintele Senatului este o responsabilitate, vă răspund. Şi atunci, unde este respectul de sine, în raport cu această instituţie?”

Faţă de asemenea comportament, ce garanţii,  pentru respectarea funcţiei de Preşedinte al României, îmi oferă actualul Preşedinte al Senatului României?

Sunt ,pur şi simplu, dezamăgit!

Când vom scăpa de zeflemea, în loc să ne rezolvăm preocupat, şi demn, problemele?

Acum, tot într-o zeflemea, îmi explic, de ce, n-a reţinut ideea comisiei Nana, când i-a vorbit Premierul, despre ea.

Ba, nici n-a înregistrat telefonul.

Parcă nici nu-l sunase!

Certamente, se gândea la „Mihaela, dragostea mea!”

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Patria, Râsu/Plânsu

CONSTATĂRI 2

Oameni fiară, dacă spun, nu voi părea un om bun..

Dar să vă -nşir o-ntâmplare, trăită-ntr-a blocului suflare.

-Bună, ziua, domnu Ionescu, Ce mai faceţi?

-Bună ziua, Ce mai faceţi, Sunt probleme?

-Vai de zilele mele maică, vor să mă omoare cred.

M-a bătut nepotu-miu, numai în cap.

-Cum aşa, măicuţă, e nebun? Dar de la ce?

Eu bănui, ce se-ntâmplă. Bătrâna este mama lui Tăsel, vecinul mort, despre care am mai scris.Cel care voia să-i dea lui casa, primită de la mama ei.  Probabil, obsesia, s-a transmis şi la nepot, fiul lui Tăsel.

-Nu ştiu, maică, parcă-s blestemată.  La 91 de ani, atâtea necazuri!

Mi se face milă, o chem în casă, soţia îi dă o porţie de paste, proaspăt preparate, şi o întreb.

 Îmi place, că la această vârstă, chinuită, mai mult flămândă, este de o luciditate în exprimare,  pe care unii parlamentari, „ââiţi” de  mai mare jalea, nu o au, nici pentru a lega o frază scurtă.

 Păcat că nu prea aude, şi trebuie mai mult să strig, iar Puşa, pisica mea,o pacifistă,  crezând că o cert, i se face milă, şi-i ia apărarea, proţăpindu-se în faţa mea, cu un mieunat  mustrător.

 Îi explic, o mângâi, dar ea, Puşa,ştie una şi bună:

”nu striga, la bătrână!”

Până la urmă, o închid în altă cameră, să pot vorbi în linişte.

Bătrâna, îmi explică:ea, soţia nepotului, îl prosteşte cum că ar face vrăji, cu o iconiţă, ca să-i despartă. Eu am însă, o bănuială:nora nepoată, este de fapt,  un caracter de doi bani, care a pus ochii pe apartamentul bătrânei.  Îi spun acesteia, bănuiala mea, şi mi-o confirmă.

 A văzut-o deja, cotrobăindu-i prin caseta, unde ţine şi  actul de proprietate.

 Îi propun să ni-l aducă nouă, spre păstrare. Pare încântată, şi pleacă , aparent plină de speranţă.  Mă gândesc, să i-l păstrăm, până le trece obsesia spolierii ei, nepoţilor. Peste câtea zile, revine, uşor jenată, că i-a răvăşit aşa de mult caseta cu acte, încât nu l-a mai găsit. Mă uit gânditor la soţia, care-mi răspunde:

”normal, se îndoieşte mai mult de noi, decât de nepoţi”.

 Odată confirmarea primită, îi răspund:

”păi nu mai văd cum o putem ajuta. Să-i fie de bine!”

Ajuns, cu treburi, la o vecină de-a bătrânei, îi povestesc incidentul.

Ai dreptate, dacă nu vrea, nu vrea. Să ştii, că şi eu m-am gândit s-o ajut cu câte o porţie de mâncare, dar mi-am spus:

 dacă nenorociţii ăştia îi pun nişte otravă, nu cade năpasta pe mine?

 De aceia, o mai ajut cu puţină pâine,un fruct, şi câte ceva ce consumă direct la mine.

 Şi asta pe fugă, să nu mi-i pun în cap.

Ştiu eu, în lăcomia lor ce-ar mai putea născoci?

 I-am dat dreptate, şi mi-am propus la rându-mi să fiu mai prudent, luându-mi ca aliat, vorba unui prieten de-al meu, evreu:

”nu ajuta, dacă nu ţi se cere!”

Pe bătrână, o văd zilnic, târându-şi anevoie, bastonul.

  Şi o mai ajut cu un ban, pentru pâine.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu, Univers feminin

AŞ ÎNCERCA,

Aş încerca, o poezie să  compun

Dar despre ce să spun?

Dacă şi Ponta , aproape primul om din Stat

Ar fi corupt şi demascat,

De cine?

De primul… om din stat, cu Ponta, coabitac

Soţia-mi spune:

-Stai domol, îl face Ponta mototol

-Da măi, dar nici chiar aşa,

Cum ne va mai privi China?

De ce nu-l arestează naibii,

Măcar aşa, de ochii lumii,

Că e cogea om de stat,guraliv, neînfricat!

-Aşa e, corect,  ai sesizat!

Că dacă era ceva, la DNA nu-l invita?

-Nnnuu ştiu, o las eu mai moale

Că doar n-o să-mi tulbur armonia tihnei mele cu soţia

Pentru cearta unor doi,

Ţara, trăgând înapoi.

          Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET, Râsu/Plânsu

CONSTATĂRI

Mi-am propus,  să nu mai văd lipsuri. Românii au şi virtuţi, neîndoielnic!  Voi reacţiona firesc.

Voi râde şi voi plânge, de câte ori, mi-o cere firea: la frumos şi la nobil,

la urât şi la ignobil.

Am mai vorbit despre urmele lăsate de stress asupra ritmului cardiac.

Aşa că, nu voi mai emite judecăţi.

Voi constata doar!

 Spre pildă, ieri, pe la prânz, eram la frizer.

Frizeria, o clădire modestă, se află la o intersecţie de străzi.

În spatele ei, un loc viran împrejmuit de municipalitate, cu un gărduţ metalic, specific spaţiilor verzi, înalt cam de 80 centimetri.

–Ia uită-te, la ele! Fffu, ce greţos!

Îmi spune impacientat, frizerul.

Mă uit, şi văd un spectacol, care , sincer, nu mi-a displăcut, fiind gratuit.

Două femei, probabil mamă şi fiică, încercau să sară pârleazul.

Şi cum erau cu faţa spre noi, li se vedeau destul de clar, chiloţii.

Păreau de un alb-cenuşiu.

-“Împuţitele”, a scrâşnit frizerul.

Nu m-am prins, şi-l întreb:

-De ce?

-Păi nu vezi? În loc să meargă civilizat, pe strada asfaltată, au luat-o pe scurtătură. Oare tot aşa  ocolesc şi baia?

– Ştiu eu, după griul chiloţilor, s-ar putea!

-Oare ce bărbaţi or avea? A încheiat dezgustat frizerul.

 Intrigat la rându-mi, am continuat să le privesc.

Îşi aranjau grijuliu ţinuta, mişcând posteriorul, ritmic, gen  hula- hup.

Redeveniseră nişte doamne! De Bucureşti!

Doamne fereşte!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu, Univers feminin

MINUNE.LADY

Voi fi sau nu, crezut,

 Vă pot sincer, spune,

Că încă…, nu am văzut,

Gură aşa frumoasă,

 Oricât am colindat prin lume.

Nu e un viciu, sau păcat,

Să te simţi mirabil fascinat,

Lady De ce Domnul a lăsat,

Expresiv,  să-l reprezinte

La fel de pur şi împlinit,

Ca în icoane sfinte.

Cu chip veritabil de Lady,

O priveşti, şi nu poţi crede

Să existe fericit,  în lume

Alături,  de astă minune.

           Onu

8 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poezie, Univers feminin