Întotdeauna, când prietena, care mă însoţea,
Arunca furiş ocheade,
La prima staţie de troleibuz, era convinsă,
C- ar fi mai înţelept, din parte-i
Să purceadă la cât mai grabnică întoarsă cale.
Nu din motiv de gelozie, care la rându-i
E la fel de mare nerozie.
Ci pentru regula de viaţă,
Că binele comun, nu se împrăştie, nicicum,
Indiferent de drum.
Cam aşa fac liberalii,
Cu Ponta, care de-ar fi eu.
Punea de mult cruce, prosteşte şubrezit de-aceştia
Prea îngăduitorului suport politic,
Pe nume USL-eu.
Nu demult, ca într-un basm urât,am citit
Zvonuri liberale, cum că Ponta, folosind a presei cale
PNL-ului imaculat, i-a atribuit, vezi Doamne,
Dorinţa nerostită, ca –n europarlamentare,
Liste comune, să fi prezentat.
Nu am calcule meschine,
Şi nici nu ştiu, cum ar fi bine. Dar mă întreb, aşa profan:
Oare Quasimodo, ar fi cârtit în lume, cu mintea lui fertilă,
Necuviinţe, pe seama Monseniorului de la Notre-Dame?
Onu
