GOL

Ca de obicei, am un hiatus. Nu ştiu despre ce să scriu.

Iar regula este regulă. Asemenea ciclului. Cu puţin, cu ceva dureri, tot trebuie să apară la termen. Mă uit pe caseta Notificări, poate îmi vine o idee.

Grozavă, această Word Press. Are nişte iniţiative cu totul deosebite. Nu mai departe aceste Notificări.

 Accesându-le, ţi se deschide un întreg univers. Golul din ţeastă, începe să vibreze uşor.

Mă gândesc la începuturi, la Geneză.

Poate Universul era întunecat şi gol. Gol goluţ. Apoi a venit „big bang-ul”.

Aşa şi astăzi. Pe „Notificări” apar nişte nume. Big bang-urile mele. Şi brusc, apare universul ideilor.

Primul nume este Ioana Dabija din Iaşi. Fata aceasta, are pe chip, o blândeţe de nedescris.

Ca şi cum ţi s-ar adresa, în golul cerebral, încep să se separe emoţiile.

E plăcut dar divin emoţia. Nu trebuie decât să accesezi Notificări, şi dacă eşti preferatul Naturii, îţi apare chipul Ioanei, care pe lângă o blândeţe maternă(am uitat să spun, că Ioana ţine în braţe o păpuşe, de fapt, un băieţel adorabil, Matei), are o gură de o frumuseţe îmbietoare la plăcere şi păcat.

 De fapt, cred că în toate e frumoasă Ioana.

Mă opresc numai la braţul de o rotunjime plastică, şi trec mai departe.

 Apare „Ecoarta”, pe nume Aurelia, care spune degajat,că nu-şi aminteşte să existe în calendar,vreo sfântă, care să-i poarte numele.

Nu ştiu, necitind  Calendarul creştin-ortodox 2013, tipărit cu binecuvântarea

ÎNALTPREASFINŢITULUI TEODOSIE, ARHIEPISCOPUL TOMISULUI.

N-o fi Aurelia, în calendar, printre sfinte, dar sunt convins, că sălăşluieşte în Panteonul Spiritului, din vârful Piramidei lui Maslow, prin versurile ei cu valoare de serotonină.

Parcă o şi văd, alături de Arghezi, cu un aer  de învăţăcel, ascultând jenată, vocea piţigăiată a mentorului său, într-ale poeziei.

Şi mai are Aurelia un dar: mă tachinează, într-un fel, care-mi place.

Cred că este o mare observatoare a sufletului.

Apare apoi, Mala, un Univers psiho-mental, demn de explorat, cu minuţie.

Arome de poveste, sub care se ascunde Alina Stan, mă priveşte plăcut îngândurat şi interiorizat, de parcă posturile sale ar avea efect psihotrop.

Onu

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria Proză, Univers feminin

4 răspunsuri la „GOL

  1. Imi amintesc de-o povestire a unui rus (imi scapa numele), povestire in care citisem ca, vietile noastre sunt precum geamantanele pe care trebuie sa le umplem. Alegerea umplerii, insa, ne apartine.
    Cam asa vad eu si Readerul din WP . Un geamantan in care adunam materiale virtuale scrise sau ba.
    Mi-a placut postul tau: obiectiv, subiectiv atit cit trebuie si sensibil.

  2. Iată-mă din nou subiect în postarea prietenului meu virtual, ONU, prieten care m-a cocoţat taman în vârful piramidei lui Maslow (mulţumesc!) pentru motivul, zice tot prietenul meu, că versurile mele i-au provocat o stare de fericire! Se pare că circulă dintr-un colţ în altul al ţării nişte fire nevăzute care transportă bucurii, pentru că postările lui ONU îmi aduc multă bună dispoziţie! De aceea îl citesc cu plăcere!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s