PERLE

La trei anişori, de curând împliniţi, vărsătoarea Maia, manifestă deja, un început de personalitate europarlamentară.

Câteva argumente, care mie mi s-au părut evidente, când le-am auzit, sper să vă delecteze în aceeaşi măsură, şi să vă convingă de faptul, că  educaţia este un lucru dificil, şi cere o anumită statură părintească.

 Aşadar, ziua de naştere a Maiei. Mămica ei, Cristinel, se gândeşte să-i organizeze, atât ei, cât şi colegilor de grădiniţă, o mică bucurie. Vorbeşte cu educatoarea, pregăteşte evenimentul şi apoi, povesteşte. Trebuie să menţionez că acţiunea se desfăşoară în Austria, Maia, ca şi mămica ei, fiind la început de drum, în învăţarea  limbii germane.

 – Dar cum se înţelege ea cu copii?

-Ei, nu-ţi face tu griji, că ei se înţeleg şi din priviri.

-Asta, aşa este, mă gândesc eu. Şi concomitent, mă întreb, de ce noi, adulţii nu dovedim în relaţii, înţelepciunea  copiilor de grădiniţă.

Şi-mi răspund, că probabil poluarea subconştientului, cu tot soiul de prejudecăţi, ne afectează armonia comunicării socio-umane.

 Copiii, precum copiii, încântaţi de eveniment, stau roată în jurul Maiei, o felicită, o îmbrăţişează, şi o mângâie gingaşi cu priviri inocente.  Maia, impasibilă, mulţumeşte, parcă ar fi străină de eveniment.

-Mamă, dar tu nu te bucuri, de ce stai aşa, parcă nu ţi-ar place?

Trăgându-şi mama de mânecă pentru a-i răspunde, şi cu o mânuţă în dreptul inimii, Maia îi şopteşte la ureche:

-”Mama, sunt foarte emoţionată!”

 Acasă.., musafirii, încep să apară, dar Maia întârzie în baie. Cristinel, impacientată, intră peste ea, şi o găseşte cu mânuţa umedă plimbând-o prin păr.

–Ce faci mamă? Au venit musafirii, şi te aşteaptă cadourile.

Calmă, de parcă nu era problema ei, Maia, răspunde: „mă relaxez, mama; am fost foarte emoţionată!”

Lasă mamă, când îi vei întâmpina, îţi va trece!”

Crezi, mama?!

 Povestind cele de mai sus, mă gândesc, la cât de repede evoluează copiii. Mâine, alte perle de-ale vărsătoarei Maia.

Ca un „cine-verite”, pe care eu  vărsătorul , la vârsta Maiei, nu-mi amintesc, din povestirile părinţilor, să le fi produs.

 Înainte de final, o trăsătură, meritorie, cred, a pedagogiei austriece.

Educatoarea, de la grădiniţă, a insistat la  părinţii Maiei, să nu încerce ei, s-o înveţe germana. Motivul, unul logic:

i-ar putea induce deprinderi lingvistice greşite, care ar fi mult mai greu de corectat, ulterior.

Onu

Anunțuri

12 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Poveşti, Wanda

12 răspunsuri la „PERLE

  1. simpatica foc micuta Maia. Si isteata. Si fizica.

  2. Cât de drăguţă poate să fie, şi atât de deşteaptă. M-a impresionat, cu toate emoţiile ei m-a emoţionat şi pe mine. O micuţă cu un suflet imens, din câte observ eu. Să vă trăiască mulţi mulţi ani, sănătoasă. Numai bine! 🙂

  3. Hehehehe…un cine-verite e viata cu Maia, bag sama ! Meritorie trebusoara pentru spectatorul la distanta! Ca cel implicat direct in problema, siracu’, stie ce ponoase are de dus!

  4. Sanatate si numai bucurii!
    Alina

  5. Câte și mai câte putem învăța de la copii….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s