TRĂIESC.., MOMENTE

 Adeseori,  mă întreb,

Cum o fi în Paradis?

Cu îngeri, melodii, culori

Cu gesture tandre şi feline.

La care sufletul meu ţine?

Cu suflete, rămase triste,

De la vise neîmplinite,

Cu sfinţi sobri, nepăsători,

Precum asceţii  visători?

Sau este-aşa, ca o grădină

Din structuri de cuantă fină.

Ce la atingere dispare,

Către a gândului chemare?

Şi-apoi, unde-i Paradisul?

Acolo, unde se preumblă visul

Şi toţi, îşi năzuie salvarea?

La a nu ştiu cui vorbire,

Că pentru cruci nenumărate,

Şi pomeni, pe datini, organizate

Un loc nemeritat ţi-asiguri ?

Ca-n Parlamentul României

Unde-i trai ca pe vătrai,

 La cafele lungi şi ceai.

 Iar de legi, când vine vorba,

Invocăm adhoc reforma?

Aşa că, fără obidă ,

La ce, şi unde-i Paradisul,

Îmi răspund blazat:

Acela şi unde-alesul

I-a convins pe  cei mai mulţi,

Să-i dea permisul,

Să intre-n Parlament,

Printr-o minciună de moment.

Aşa că, vă spun spăsit,

De Paradis, m-am lămurit.

              Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Personale, Poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s