Arhive lunare: Martie 2014

STARE

De când public „Dreptul de a zâmbi” al Elei,  sunt într-o stare de iritare continuă. Îmi este de neînţeles, nevoia de bestialitate a unora. Eu o dădeam pe incultură. Nu mare mi-e însă uimirea, să constat, că indivizi cotaţi drept culţi, intelectuali, mai precis, sunt îmbibaţi de acelaşi permanent  sentiment al urii , ca bestia care victimă a genei mamei sale, făcuse din soţia lui, obiectul manifestărilor josniciei caracterului maică-si.

Cum Ela a suportat cu stoicism miasmele iadului sufletesc al soţului său, nu am reuşit să  înţeleg. Mai mult, spunându-i că sunt atât de revoltat, că dacă aş avea posibilităţi financiare aş organiza un act justiţiar, pentru a-l face pe individ, să-şi realizeze fărădelegea, în aceleaşi condiţii, credeţi că Ela a surâs, încântată de pedepsirea bestiei?

Nu! Mi-a spus un lucru, care m-a năucit, pur şi simplu.

Anume, că nu vede necesar, el urmând să-şi primească răsplata divină.Şi ca să mă uluiască definitiv, asupra a ceea ce  poate trăi un mare suflet, cu menajamentele cuvenite, mi-a relatat, că mulţi ani după divorţ, auzind că el este internat în stare gravă, şi-a luat fiica de mână, şi l-au vizitat, să-i uşureze astfel suferinţa internării.

De felul meu, sunt cam aspru, dar în faţa  gestului său, am simţit o stare de înţelegere, care m-a depăşit, efectiv. Am reuşit doar să îngaim:

-”mă gândeam şi eu, dar cred că nu va folosi nimănui!”

Totuşi, nu cred că ar fi rău, ca treptat, societatea să încerce să inducă, în subliminalul fiecăruia, prin măsuri adecvate,  că românii au talent, nu-i aşa? că asemenea rebuturi bipede, ar trebui izolate, iar prin actul izolării, să fim responsabilizaţi cu toţii, ca asemenea manifestări să fie inhibate, chiar în  în momentul răsăririi lor în mintea noastră.

Onu

Anunțuri

14 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

De 8 MARTIE

8MartieDiscret în mine, azi disting, gingaşe voci de îngeri

De mame, de surori, de fiice, şi de plăpânde voci bunice

Mă împlineşte corul divin, ce parcă vrea sa nuanţeze,

Mirific,Universul feminin.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Univers feminin

SEPUKU

CRIN ANTONESCU a demisionat din functia de Preşedinte al Senatului.N-am înţeles motivul, dar cred că  nu  ar fi rău, dacă un lider expus unor momente de stres, pe care noi, obişnuiţii  liniştii ambientului familial, nu avem cum să le realizăm, ar avea alături de el, asemenea unei Eminenţe cenuşii, un psiholog strălucit, pentru momente de protecţia societăţii pe care aceştia îşi dau ifose, că ar deservi-o.

Tristeţea pe care mi-a declanşat-o, lipsa de justificare a gestului său, nu poate fi descrisă. Poate nu am motive, poate valoarea sa politica, este de domeniul lucidităţii posterităţii, dar mie, mi-a stârnit o mâhnire profundă.

Prin intervenţiile sale retorice, retrăiam epoca de glorie a Franţei, prin pleiada sa de voci strălucite: Mirabeau, Danton, Robespierre, Marat. Poate şi pentru că este dobrogean de-al meu. Scriu însă postul, pentru a evidenţia momentul intuitiv, premonitoriu al lui Mircea Badea, privind acest act nesăbuit.

 Dintr-o reluare a emisiunii acestuia,”În gura presei”, se pare că Mircea Badea ar fi avut cu Crin Antonescu, o discuţie  antologică.

După ce i-a explicat omului politic, ritualul Sepuku, finalizat cu scutirea de suferinţă a victimei, prin retezarea gâtului acesteia, Badea, i-ar fi spus:

”Domnule Antonescu, în cazul unui sepuku, al Dv.,aş vrea să fiu cel care să vă scutească  de ultimile clipe de suferinţă!”

În accepţia mea, suna în maniera :”în cazul unui gest stupid, de sinucidere politică, aş vrea să fiu cel care să vă decapiteze!”

Blestemată premoniţie!

Crin Antonescu, pentru demisia de ieri, meriţi decapitarea.

Onu

PS:Episodul 12 din „Dreptul de a zâmbi” al ELEI, va urma decapitării lui Crin Antonescu. Ludic vorbind!

4 comentarii

Din categoria Politică, Râsu/Plânsu