Mirabeau, fiul satenei / II /

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

E. Faguet: „viaţa lui Mirabeau a fost aceea a unui Casanova care a găsit răgaz să fie şi un Machiavel”

Închisorile vechiului regim semănau cu acelea din timpul Revelionului: erau închisori vesele. La Joux, ca să fim exacţi şi laconici, Mirabeau era sever încarcerat, dar cu permisiunea de a se plimba prin împrejurimi, de a lipsi nopţile şi cu singura condiţie de a nu trece frontiera, care se afla foarte aproape. În consecinţă, el îşi petrecea viaţa la Pontarlier. Acolo făcuse cunoştinţă cu câteva femei de moravuri uşoare, printre altele o tânără burgheză pe care o numeşte „Belinda” în dialogurile sale intitulate Iubirile Marchizei de M… şi Contelui de M…. Belinda era proastă şi „fără principii”, ceea ce se înţelege că Mirabeau nu putea suporta.
Acolo a făcut cunoştinţă cu marchiza de Monnier şi a simţit imediat un interes deosebit pentru ea, ceea ce, până aici, nu o deosebeşte câtuşi…

Vezi articol original 1.474 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Scrie un comentariu

4 Mai 2014 · 7:58 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s