Chateaubriand /O Castelană visătoare / 2 /

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

Chateaubriand 1

(…)

Timid la şaizeci de ani – ceea ce este de înţeles: „Am patruzeci de ani, vârsta la care bărbaţii devin timizi”, spune un personaj din Christiane de Gondinet -, Chateaubriand îi scrie: „Are rost sa vă văd? Voi fi oare pe măsura închipuirii voastre? În tinereţe eşti trufaş, în anii tinereţii te simţi făcut spre a fi iubit. La vârsta mea eşti timid, ţi-e teamă să te arăţi. Vă amintiţi ce povestea Jean-Jacques Rousseau de acele voci melodioase pe oare le aude într-o mănăstire din Veneţia? Şi le închipuia pe acelea care cântau îngereşte dăruite cu graţii divine. Ca apoi să vadă apărând un grup de fetiţe îngrozitor de urâte, chioare, şchioape, cocoşate. Dacă aş rămâne pentru dumneavoastră doar o voce?”
Gestul e frumos, tonul încântător. Cred ca trebuie să-l înţelegem.
El este şi acum cochet; îndeplineşte cu graţie ritualul geloziei uşoare, modeste şi măgulitoare: „V-aţi înşelat crezându-mă cochet…

Vezi articol original 1.852 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s