A fost o noapte albă. Albă, lungă şi istovitoare.
În timp ce Dona, cu gesturi delicate şi sigure, pregătea trataţia serii: cafea şi coniac, băuturi nelipsite pentru o întâlnire ce se visa specială, mă uit, plăcut impresionat, prin bibliotecă. Remarc o preferinţă comună:Alimentaţia şi Fitoterapia.
Îmi place, nu ne vom plictisi.
-Vrei şi un energizant? mă întreabă ea şugubăţ.
-Nu, mulţumesc, n-am obosit prea mult, aşteptându-te. Încerc eu un element discret de diversiune.Nu-mi răspunde.
Îmi spun că nu m-a auzit. Ca în timpul toastului pentru întâlnire, să spună amuzată. Cum ţi se pare povestirea lui Maurice Messegue, fitoterapeutul francez.
-Care? că ştiu şi eu una.
-Cea cu şeful unui stat african venit la consultaţie, spune Dona.
-Nu,eu ştiu alta. Spune-o!
– E vorba de un pacient de-al lui, care abătut, îi spune:” Sunt foarte bolnav. În ultimul timp, după ce îmi „onorez” soţia de patru ori, mă simt epuizat!”….Şi avea 65 de ani!încheie Maurice.
Mă amuz, dar simt jena unui cui: o fi vreo aluzie?
-Ei , te ascult, îmi spune Dona, brusc înviorată, probabil de expresia de teamă, pe care chipul, mi-o trădase.
– Este uşor libertin. Te superi, dacă îl reproduc aşa cum era în carte?
-Hai, porneşte, nu fii copil! Mă împunge ea degajat, cu arătătorul mânii drepte.
-Bine! Ca un argument, că impotenţa şi oboseala, nu trebuie acceptate ca o fatalitate, Maurice M., relatează cazul unui prieten de-al familiei , medic generalist, pensionat la 78 de ani.Întrebat, care este după el, secretul sănătăţii, le-a răspuns: -”Unul singur. Să f…, să f…., până la ultima suflare!” Faceţi ca el! recomandă fitoterapeutul.
Cascada de râs satisfăcut al Donei, m-afăcut să comit un gest de intimitate imprudent. M-a îndepărtat delicat şi rece, spunându-mi:
-Nu pentru asta, te-am invitat. Deşi sunt femeie divorţată, nu duc lipsă de ce vrei tu!Mi-a plăcut modul tău vioi de conversaţie şi am vrut să ne bucurăm împreună!
Jenat şi conştient că mă pripisem, i-am prezentat scuzele de rigoare, dar conversaţia îmi rămăsese în gât. (Va urma)
Onu