Revenit din baie, văd că Dona aţipise. Îi admir coapsele zvelte, într-o relaxare cum nu mi le închipuisem. Mă aplec şi le sărut uşor. Tresare şi într-un gest pudic, încearcă să le acopere.
Îi prind mâna repede, şi-i spun:-Nuu, te rog, lasă-mă să admir tabloul. Cochetă, se întinde lasciv, gemând uşor:
-Mâine, n-aş merge la birou.E atât de plăcut acasă! Şi încordându-se ca un arc, mă trage spre ea, şoptindu-mi:
-nu rămâi şi tu? e atât de plăcut!
Refuz imposibil! Voluptatea ei mi se pare de nerezistat şi murmur un da anemic.
Niciodată, nu am ştiut să –mi povestesc trăirile. Erau peste aşteptările mele. Cu atât mai mult, cu cât Dona avea personalitatea ei intimă copleşitoare….
Ne-a trezit telefonul unei colege de-a ei, îngrijorată că nu venise la program. A rugat-o să-i treacă o zi de recuperare.
-Nu-mi vine să ies din casă.
-Iar?probabil a întrebat-o prietena ei.
-Daa…, iar!Îţi pare rău?
După un mic dejun consistent, am stat la taifas. Fusese căsătorită şi se despărţise, din gelozia soţului, obsedat de plăcerea lor intimă.
Gelozia fiind racila vieţii mele, am luat foc, şi am sărit în apărarea fostului ei soţ. Spiritele s-au încins şi mai să plec.Dona, sare ca arsă şi insistă să -mi explice.
Mă alint la rându-mi, o fac pe bosumflatul care cedează, şi iar cad în braţele ei.(va urma)
Onu
Madi şi Onu Blog 