Arhiva zilnică: 27 mai 2014

LEZMAIESTATE?

Motto:”Unde-i morală puţină, lesne-a se găsi pricină”-ANONIMUL din mine.
I.

-De câteva zile, o vrăbiuţă, tot zboară pe la colţurile termopanului meu. Intrigat, o întreb dacă o pot ajuta cu ceva, iar ea îmi răspunde că este în căutarea unui loc asemenea unei streşini, unde să-şi construiască un cuibuşor nou, că a văzut că se poartă mai multe palate. Că nu sunt condiţii de siguranţă, şi dacă m-ar deranja să o primesc la mine.
Mi-a plăcut vrăbiuţa, vorbea lejer, zâmbea mereu, era tare cocheţică.
-Ştii ceva, vrăbiuco? Ce-ar fi să intri la mine în cameră. Şi deschizând larg fereastra o invit, cu un gest curtenitor.
-Nu.., te rog, îmi răspunde ea, pot şi prin oscilobatant!
Mă conformez.Închid, deschid oscilobatantulşi-i spun:-Să ai pe unde ieşi. Poţi să te cuibăreşti în bibliotecă, iar cărţile îţi stau la îndemână. Acum, cu voia ta, eu voi pleca pentru cumpărături.

II.

-Azi noapte, Vrăbiuţa mea, mă ciugulea pe nas. Gâdilat, mă trezesc speriat, să nu fie un vârcolac.
-Ce faci?
– Te sărutam! Că aş vrea să tăifăsuim!
– Bine, care-i tema?
– E simplu, să-mi spui dacă eu sunt o vrăbiuţă bună de prostit cu televizorul!
-Vai tu, vrăbiuco, ce urât vorbeşti! Crezi că televiziunea ne poate lua de tâmpiţi?
Ba şi să mai încerce să frizeze apucăturile SECURITĂŢII CEAUŞISTE? Fii atentă, că acu-ţi închid oscilobatantul!
-Nuu, Onucu dragă, nici vorbă, schimbă ea ciripitul.Voiam să ştiu dacă ai auzit că un tânăr l-a scuipat pe preşedintele ţării şi pentru asta, a mai şi ajuns la televiziune, pentru a ni se apăra cică nişte drepturi, de care, el cetăţean onorabil ca şi tine, ar fi fost lipsit.
Cunosc evenimentul la care se referă, dar te poţi încrede într-o vrăbiuţă săltăreaţă?
-Nu ştiu, îmi pare rău, asta-i tot?
-Aş mai avea una, dar ezit: să-ţi spun, să nu-ţi spun?
-Cum vrei, exclam eu şi simulez gestul de a-i întoarce spatele.
-Nuu, te roog, strigă păsărica, întinzându-şi aripioara, să mă oprească.
Chipurile bosumflat, îi spun:
-Ce mai este?
-Tu ce crezi despre Crin Antonescu? Să fie bolnav, ori să fi fost mituit?
-Nu ţi-e ruşine, tupeisto? O tatonez eu, de astă dată!
Speriată, cred că mai mult pentru cuibul ei  începe, ca o pasăre colibri, să-şi fâlfâie aripile prin faţa mea.
-Nuu…, tot aseară la o televiziune, cineva, ca un bâlbâit, repeta cele spuse de fostul lider al liberalilor europeni, Sir Graham şi mai nu ştiu cum, cum că îşi explică gestul liberalului nostru, de a înscrie PNL în grupul PPE, prin cele repetate de bâlbâit.
-Aaa, iartă-mă, dar ia spune-mi, dacă eu aş repeta obsesiv, Securisto, pentru că cineva te-ar fi dovedit că ai fost colaboratoarea SECURITĂŢII de parcă  nici gura nu-ţi miroase, cum ţi s-ar părea?
– Sincer, gestul l-aş califica  imoral  şi  uluitor de asemănător cu nişte moravuri parvenitiste. Într-adevăr, ai dreptate, de ce m-oi fi lăsat aşa de grobian manipulată?
-Ei, vezi? Şi pentru că începi să-ţi dai seama, îţi spun şi eu părerea mea.
Cred că Antonescu este atât de scârbit, de ceea ce el probabil consideră fariseismul lui Ponta, încât pentru a nu mai avea de a face cu „social-democraţia” autohtonă, a preferat o tabără declarată ostilă. Sau poate că vrea să se constituie într-un factor de echilibru în mediul „PPE”, fapt pe care nu-l poate declara.
-Mulţumesc,  Onucu! Dar să ştii, că m-ai speriat cumplit!
Şi după ce mi-a ciugulit iar  nasul, tandru, de m-a trezit, a dispărut, la fel cum apăruse.
Privesc spre fereastră  şi văd că s-au ivit zorile.
Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu