PASIUNI 12, LECŢIA DONEI

În sfârşit, iată-mă din nou cu Dona. Ajunşi la ea acasă, din îmbrăţişarea aproape nesfârşită, am înţeles că întâlnisem o fiinţă aproape unică. O adevarată Rara avis. Ne ţineam strâns unul de altul, de parcă ne-am fi prăbuşit, dacă am fi slăbit o clipă apropierea.
Nu mă sfiesc, să spun, feţele ne erau scăldate în lacrimi. Când, în sfârşit, am reuşit să ne desprindem unul de altul, am izbucnit într-un hohot de râs. Am realizat, că ne comportaserăm într-un mod aproape nefiresc.
O întreb frust:
-Dona, oare noi ne iubim atât de pătimaş?
Mă priveşte nedumerită, cu ochii ei mari.
-Nu mi-am pus întrebarea de ce ne simţim excelent împreună! Dar nu cred să fie o mare iubire. Mai degrabă un capriciu al sinelui de a- şi  închipui că se simte bine cu tine. Ce întrebare neroadă, ţi-ai găsit să pui!
-Acum, după ce am făcut-o îmi dau seama. Dar cred că am simţit nevoia egotică de a te auzi, vorind despre marea ta pasiune, care aş fi chipurile eu.
-Ori eşti ironic, ori răspunsul meu, te-a deranjat destul de mult.
–Mai degrabă sarcastic, pentru că răspunsul tău, prin sinceritatea lui m-a dezamăgit. E drept, uneori, îmi place, să fiu minţit cu lucruri plăcute.
-Interesant, ai un acut simţ al realităţii, pentru că, de când te-am cunoscut, am trăit deja câteva emoţii, vizavi de câţiva bărbaţi pe care i-am întâlnit. Şi sper, să nu conteşti faptul, că poate şi tu ai trecut prin asemenea încercări. Dar, întrucât au fost doar gânduri, sau emoţii neîmpărtăşite, nu pot fi viabile.
Că vezi tu, neştiind despre ele, sunt ca şi cum nu au existat.Iar să mă chinui, făcând tot felul de născociri, aberante, la ce mi-ar folosi? Aşa, suntem fericiţi!Efectiv:”neştiut, nepetrecut!”
Mă înfior, de adevărul spuselor Donei, şi de înţelepciunea ei, privind protejarea propriei linişti sufleteşti. Pentru că deşi întretimp, trăisem câteva aventuri, acum viermele geloziei, că şi ea ar fi gustat asemenea momente, m-a umplut de amărăciunea perfidiei, egoismului.
Chinuit de aceste fantasme, o aud pe Dona:
-Nu te întreb, dar să ştii, că eu am trecut pe lângă asemenea periculoase tentaţii.
La privirea mea chinuită de bănuială adaugă liniştitor:
-„Pe lângă, nu prin!”şi făcându-mi cochet cu ochiul, se lipeşte languros de mine.
Într-adevăr, am primit o lecţie pentru toată viaţa, de la o Rara avis.
Onu

Publicitate