Arhiva zilnică: 4 iunie 2014

PASIUNI,13 EFECTUL DONA

Motto:”Bărbaţii dornici de femei, nu se prea găsesc prin biblioteci”-Cugetare la un post de tv.
Zilele trecute, m-a sunat un prieten, din Constanţa.
Nu, nu era primarul Radu Mazăre,la care, în afară de a fi înconjurat de cârduri de costume de baie, despre al căror pedigriu nu pot emite decât false ipoteze, nu pot spune că m-a impresionat ceva.
Iar de ce mi-a atras atenţia cârdul de costume, iar n-aş reuşi o justificare, decât apelând la spiritul lui Cesare Pavese, care în cartea sa Un om sfârşit, se confesează:”Sunt om, şi nimic din ce-i omenesc, nu mi-e străin.” Aşadar, cu o voce scâncită, prietenul, îmi spune:
–Onu, ajută-mă! Sunt disperat, m-am despărţit de ea! În tremurul vocii, simt tulburarea care-l mistuie şi mintea începe să lucreze cu febrilitate. Ca să-l temperez, îi adresez următorul reproş:
–Eşti un ingrat! Tocmai de Ea, care-ţi făcea mistuitoare declaraţii de dragoste?La această expresie s-a produs un declic, şi mi-am amintit de Dona. De fapt, despre mai multe, şi am lăsat-o mai moale, cu morala. Prea târziu însă. Prietenul, care sunase ca la un sprijin moral, a închis, derutat.Dar sunt atâtea, că dacă nu le iau sistematic, nu se va înţelege nimic.
Dona, deci!
Fata aceasta, care mi se parea ruptă din altă lume, avea în ea, ceva diabolic.
Când simţea că sunt în prag, mă tempera cu câte o întrebare şoc. Ei bine, o asemenea găselniţă de-a ei, de a–mi scurtcircuita plăcerea, mi-a venit în minte.
La ultima noastră întâlnire, în prag de explozie glandulară, îmi spune:
–Onu, la ce crezi că mă gândesc, acum? Prea ocupat cu ale mele, răspund într-o doară:
–La ce?
Marcată de siguranţa mea, îmi răspunde:
–Lasă, după!
Există momente în viaţă, când fără nici un element de concreteţe, intuieşti pericolul, ca pe o presimţire.
–Eşti pregătit? îmi spune prevenitor Dona.
–Desigur, răspund eu senin, încă sub imperiul finalului, la care senzualitatea ei avusese un aport decisiv.
.–Va trebui să ne despărţim, Onu. Soţul meu vrea să revină. Spune că şi-a înţeles boala geloziei, şi mă roagă să mai încercăm!
În această situaţie nu vom putea continua relaţia noastră liberă.
Sunt momente în viaţă, când la aflarea unei veşti neaşteptate, ai senzaţia catastrofală, că în tine, ceva se prăbuşeşte.
Gingăşia Donei, m-a ajutat să-mi revin. M-am gândit la prietenul meu. Oare nu o fi vorba despre aşa ceva? Nu cumva prietena lui, are iluzia reluării unei legături anterioare, în care poate se simţise mai bine decât cu el? Bănuiala intrată, nu mai am stare. Îl sun pe prietenul meu şi-l invit la mine, să-mi povestească.
Vreau să-l desprind din ambientul în care se simţea părăsit. (va urma)
Onu

 

Un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză