PASIUNI 16.1, Puterea gândului

La întoarcerea dintr-o delegaţie de la Brăila, am avut surpriza unui loc rezervat într-un compartiment de foşti deţinuţi, proaspăt graţiaţi. Conductorul de tren, binevoitor, m-a liniştit, că vecinii de compartiment, sunt paşnici, şi să nu-mi fac probleme.
La privirea mea nedumerită, şi-a dat seama că nu ştiam cu cine voi călători. Când mi-a spus, un fior de neplăcere, mi-a străbătut şira spinării. Am intrat cu un aer calm, am spus bună ziua, şi am rămas pironit în uşă, nevăzând nici un loc liber.

Locul meu pe bilet, era lângă fereastră.
–Măi, ia eliberează tu locul dânsului, aud o voce autoritară, la comanda căreia, cineva s-a ridicat, invitându-mă să-mi ocup locul rezervat prin bilet.
–Poftiţi Şefu! Mi s-a adresat curtenitor, băiatul care se aşezase pe locul meu. Un mulţumesc zâmbitor, mi-a asigurat un loc în conversaţie.
De altfel, unul dintre ei, mi-a spus:
–Eu vă cunosc, sunteţi şeful! Şeful de proiect, pentru şantierul unde am lucrat şi eu.
Şeful de şantier i-a povestit supraveghetorului nostru, când aţi venit să vedeţi lucrările.
–Interesant, ce i-o fi spus despre mine!
–Zicea că “sunteţi al dracu,”dar n-are ce face, “că aveţi banii”. Am izbucnit într-un hohot de râs.
Felul meu degajat, neutru aş spune, a dezmorţit atmosfera. S-a discutat, de parcă eram de-al lor.
De atunci, am aflat ce înseamnă educaţia în forţă. Unul dintre băieţi, mi se adresa tot timpul, cu “ordonaţi!”
L-am întrebat de ce-mi spune aşa, şi ce credeţi, că mi-a răspuns?
–Dacă aţi şti câte bastoane am încasat, ca să învăţ asta!
Numai pentru asta, am să fug de păcatul tentaţiei de a mai fura!
–Ba eu, abia aştept să fur din nou! Intervine un vecin de banchetă, cu o faţă întunecată şi ameninţătoare.
–Eu nu cred să existe familie, în care cineva să nu fi făcut puşcărie, intervine un tip de vreo cincizeci de ani. Uite, la mine, în afară de ăsta micu, ieşit acum, o dată cu mine, mai am unul, mai mare ca el, şi pe soţia. În sinea mea, mă cutremur, dar iau o mină plină de interes, faţă de ce se povesteşte. Astfel, sufletele s-au deschis, după felul fiecăruia.
În Gara de Nord, ne-am despărţit, cu o strângere de mână, de cunoştinţe de când lumea.
Am relatat episodul compartimentului cu deţinuţi şi câteva impresii, pentru că se leagă oarecum, cu episodul de ieri, în scenariul despre motivaţia sustragerii actelor apartamentului bătrânei de către nora-nepoată escroacă. Pentru că faptele se aseamănă între ele, conform proverbului “surcica nu sare departe de tăietor”.
Dar, despre asta, mâine, ca în proverbul englez:”tomorrow not today, all the lazy people say(mâine, nu azi, orice leneş spune)
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s