Am observat la unele bloguri, o preocupare bine documentată bibliografic, pentru educaţia prin sine însuşi.
Cred insă, ca în orice astfel de lucrare de cercetare, se impune autoobservarea, observarea introspectivă. De fapt, din lecturi…, că m-a ferit Domnul, să ajung la un cabinet psihoterapeutic, dacă oi fi scris corect, am înţeles că tot întrebarea privind felul cum se simte, în aspectele tot mai subtile psihic cel apreciat, stă la stabilirea unei expertize psihiatrice. În postul prezent, tot despre observare este vorba, dar făcută de subiectul însuşi, presupus ca având discernământul inerent. S-a văzut, sper, că este o încercare personală de autocunoaştere, la un nivel mult sub al specialiştilor consacraţi, şi la pregătirea cărora, autorul nu poate aspira. Ar fi o dovadă de gândire politică, tinzând spre un loc în Parlament.
Concret, pentru că, aşa cum se întâmplă cu banii, dacă nu-i ai, e ca în expresia „Boală lungă..,…”.
Zilele trecute, am cumpărat iar o carte.
Ca de obicei, soţia, al cărei umor mă depăşeşte, îmi spune şoltic:
„–Iar ai făcut o achiziţie colosală?”
„–Râzi, tu râzi, dar când după o lună nu mă vei mai recunoaşte , când voi intra pe uşă, precis mă vei ruga să-ţi povestesc despre recomandările nutritive, făcute în carte, i-am răspuns eu, marcat uşor de invidie pe umorul său.
Pe scurt, cartea recomandă, consumul de sucuri verzi, din zarzavaturi, smoothie-uri.
Redactată într-un stil de-ţi intră direct în creier, Autoarea, o rusoaică naturalizată în America, m-a convins să-i urmez sfatul. Anume, timp de o lună, să consum câte un litru de băutură verde, cu pulpă cu tot înaintea meselor, fără mari ajustări în dieta personală. Am purces la treabă, chiar din ziua următoare.
Mi-am preparat un suc verde, din frunze proaspete de ţelină şi pătrunjel.
Ca să mă apăr de eventuali microbi, am pus şi zeama unei jumătăţi de lămâie, pe care stomacul meu n-a agreat-o. Mi-a fost rău, de credeam că mă prăpădesc.
Din discuţii în cercul meu de cunoştinţe, am dedus , că pricina răului, s-ar putea să fi fost lamâia. A doua zi , am încercat preparatul, fără lămâie, ci pe un suport din iaurt.
Nu ştiu, de ce m-am gândit la iaurt.Bine la început, dar după vreo oră, rău, la fel ca după lămâie. Iar consultaţii dar cu mine însumi(autoobservare). M-am gândit la tipul meu constituţional, în concepţia Ayurveda (medicina străveche indiană)-Vata Dosha, (aer, adică), la care, nu am voie rece. Iaurtul îl luasem din frigider, deci se lega. Apoi, peste câtva timp am încercat cu lapte bătut, la temperatura camerei. Totul perfect, chiar după un litru de smoothie. Autoobservare. M-am liniştit. Îmi voi putea continua senin, experimentul.
Şi să-i palpez efectele. Iar când îmi voi vedea soţia, tresărind la intrarea mea în apartament sau vecinii nesalutându-mă, voi fi recunoscător rusoaicei care a scris cartea.
Iar dacă unor cititori, le voi fi stârnit interesul, le voi sta cu dragă inimă, la dispoziţie!
Onu
Madi şi Onu Blog 