P 27, Cu albine

Dedicaţie geleidumi, Călăraşi
Adică, o păţanie cu albine.
De ce cu albine? Pentru că geladumi se ocupă de albinărit. În pastoral sau păstorit, în locuri bogate în floare pentru albine.Acum, când scriu, încerc să psihologizez. Mă întreb, de ce nostalgia după stupărit. Cred că ştiu. Se confirmă teoria că impresiile puternice, din copilărie, plăcute sau nu, lasă urme pe viaţă în subconştientul nostru. Probabil un gen al reflexului pavlovian .

Şi ştiu, de ce. Eu am crescut şi în Galaţi. Pe strada unde locuiam, erau lipoveni crescători de albine. Atunci, am trăit intens, primii fiori ai farmecului universului feminin slav. Surorile mele aveau o colegă lipoveancă. Aşa am cunoscut-o eu, în joaca noastră de copii. Se numea Olguţa. O răpitoare frumuseţe slavă. Emoţia rămasă este atât de puternică, încât parcă şi tastele se resimt.
Dar întâlnirea mea cu Universul feminin slav, s-a produs mai devreme, când prin transferul părinţilor în Basarabia, am şcolărit cu aliajul moldovencelor noastre poate cu gena slavă, despre care nu se poate spune, că nu este de o sensibilitate irezistibilă. Dar, de ce albina şi rusoaica? Pentru că privind ochii mari şi expresivi ai Gelei, mă înfioară amintirile, ca atunci când fascinat, nu mă puteam desprinde de gălăţeanca Olga. Să revin însă la păţania cumplită cu albinele. Dirigintele nostru, din clasa a XI-a LVA ne-a organizat o excursie, la Mânăstirea Cocoş, din judeţul Tulcea. De pe colina unde era amplasată prisaca mânăstirii, se vedeau ca în vis, împrejurimile de basm ale peisajului natural dobrogean. Toate bune, dacă unul dintre noi, şi nu sunt sigur că nu chiar eu, nu s-ar fi speriat de o albină care-i intrase pe sub gulerul hainei.
Încercând să o îndepărtez am lovit din neatenţie, cu piciorul, un stup alăturat.
Albinele au ieşit speriate din stup şi au tăbărît pe noi.
În zadar alergam pe colina pe care era amplasată prisaca. Cei mai apropiaţi de locul incidentului, aveam în jurul capului, câte o aureolă de albine, care ne înţepau instinctiv, fără nici o şansă de a scăpa. În câteva minute, poate împuţinate, albinele ne-au lăsat în plata Domnului. Câtorva dintre noi, ni s-a făcut rău.

Vomam, aveam ameţeli şi necesitam îngrijiri medicale.
Excursia s-a întrerupt . Eu aveam zeci de ace în păr. Pielea capului era umflată, de împingeai cu degetul în ea, ca într-un material elastic, iar pleoapele atât de afectate, că pentru a vedea le deschideam cu degetele. Ajuns acasă, părinţii s-au îngrozit. Greaţa şi ameţeala îmi trecuseră. Mama cu o pensetă medicală, mi-a extras zeci de ace de albine din scalp.
În câteva zile, cred că mi-am revenit.
Interesantă însă a fost reacţia organismului. Zeci de ani, nu m-am putut atinge de mierea de albine. Geleidumi, în comentariu, îi spuneam despre o păţanie cumplită. Acum , mă gândesc îngrozit, că puteam să fi făcut un şoc anafilactic.
Dar toţi, am scăpat teferi!
Onu

Anunțuri

Un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Poveşti

Un răspuns la „P 27, Cu albine

  1. Ai patit-o rau in episodul cu albinele! Daca nu v-ati fi agitat atat se termina mai usor, poate…Pe vremea aceea albinele erau mai docile, mai ascultatoare, parca! Acum sunt din ce in ce mai greu de controlat, dar noi inca le tinem in frau…Cert este ca eu sunt mai mult ajutor de apicultor, sotul meu le stie secretele mai bine ca mine si petrece mai mult timp cu ele, in pastoral. Eu ma duc in vizita cu placinte calde si citronade reci. 🙂 Apropos de citronade, azi am pregatit cu castraveti,miere, menta si citrice. A iesit minunata si ne-a ajutat sa trecem mai usor peste canicula. Zile racoroase iti doresc!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s