P 45, Chiar aşa?

Recidivez seară de seară, faţă de propriile-mi decizii de a nu mă mai uita la A3.

Ca să mă mint credibil, îmi spun că o fac pentru ideea postului următor.De fapt, nu cred că aş duce lipsă de idei, dar aş vrea să mă cunosc mai bine, ca alegător . Pentru că observ nişte inadvertenţe în felul meu de a gândi şi de a mă comporta.

Spre exemplu, pentru mine nu era o problemă numărul caselor cuiva. „Năstase patru case”, „Băsescu Mihăileanu”, „Iohannis şase case”, şi altele.

Mi se părea un lux inutil. Pentru că eu, omul Onu, în acelaşi timp, nu am nevoie decât de un acoperiş, de un pat, de un scaun, de un wc, de o pernă, de o maşină, şi aceea să meargă, şi aşa mai departe.

Înavuţiţii nu mă interesau nici cât negru sub unghie, pe care şi aşa, din motive de higienă, nu-l am.

Nici cum au fost obţinute, nepunându-mi problema că oamenii sunt nişte hoţi, cu orice preţ, mai ales în campanie electorală.

Aseară însă, mi s-au deschis ochii. Şi de atunci, mă întreb obsesiv, cât de descurcăreţ să fi fost unul din cei cu multe case. Am aflat de la Mihai Gâdea, că deţinătorii de multe proprietăţi, cum ar fi Klauss Iohannis, sunt cel puţin tupeişti sau necistiţi.

Că vezi Doamne, n-ar trebui votaţi, şeful fiind stricat la ceafă cu ei.

Mă întreb însă cu multă nedumerire. În cazul pe care-l fac pentru casele lui Iohannis şi-or fi pus problema cum va fi devenit şeful lor mare patron de trust de presă?

Cu de unde bani? că probabil e o avere totuşi.

Acum, când scriu, îmi dau seama de unde nevoia de a asculta predicile de la amvonul Antenei 3. Pentru că, probabil, sunt luat de prostul credul, care nu gândeşte în afara palavrelor ce i-au fost debitate.

Şi în acest circ meschin, îmi dau seama că ei nu realizează că mi-aş putea pune întrebări de genul: –dacă în toată firoscoşenia lor aflau că şeful lor, nu pătimea, dacă ministrul Justiţiei sau şeful acestuia ar fi ştiut lecţia de serviciu, cum ar fi reacţionat?

Sau mai simplu, dacă ar fi primit ordin de „tragere” asupra cuiva, ce mai descopereau?

Ponta câte case?

Când scriu, o stare de dezgust electoral mă cuprinde faţă de slugoiştea conjuncturală.

Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Râsu/Plânsu

2 răspunsuri la „P 45, Chiar aşa?

  1. dar până când oare toată slugoșenia asta? și cât de departe poate să meargă? oare n-am văzut destul? mai e loc?

    • E întrebarea care mă frământă, pentru că văd la mine, inconsecvenţe.
      Este ca o dietă pe care dorim să o urmăm, dar nu ne ajunge voinţa.
      Oricum, până o personalitate puternică, va spune :”Gata cu debandada!”
      Va părea nedemocratic,dar va fi un act chirurgical mediatic.
      Şi atunci, ne vom da seama cu toţii că avem şansa unui drum sănătos.
      Mulţumesc!

      Onu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s