P 50, Păcatul din noi

Aseară, mi s-a întâmplat ceva extraordinar. Soţia revoltată de ascultările mele obsesive la Antena 3, a folosit dreptul de veto. Când ne-am căsătorit, am decis că pentru buna armonie între noi, să convenim instituţia dreptului de veto. Dacă într-o problemă familială importantă nu cădem de acord, „VETO”,Sine ira et studio.

Un fel de contract prenupţial, pentru echilibrul şi stabilitatea căsniciei noastre.

A fost aşa, într-o doară, după modelul O.N.U. Dar nu l-am folosit, decât aseară, când Viorica mi-a spus:

–STOP, uitării la Antene, a închis televizorul şi nu mi-a mai dat telecomanda.

M-am retras resemnat la mine în cameră şi am citit până la ora 4.30.

Ce am citit? O carte captivantă, pe care doar adormind, am întrerupt-o.

Întitulată „Genele şi cele şapte păcate capitale”, traducere din limba rusă, aparţinând medicului şi psihologului ortodox K. V. Zorin.

Cartea aş spune eu este dedicată studierii Mefistofelesului din noi, căruia autorul îi spune Păcatul.

Încă din capitolul II Zorin îl citează pe Sfântul Pavel,care strigă:”Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele(Romani 7, 19-23).

După care, autorul continuă:

–”Deosebit de frumos este caracterizată această luptă interioară în Poezia Sclavul păcatului”:

 Trăiesc, dar aşa cum nu e bine,

Trăiesc aşa, cum nu vreau eu.

Orice- aş face, sufletul mi-e în pustie,

Atunci când vreau să plâng, eu strig mereu,

De vreau să fiu eu treaz, mă-mbăt din nou,

De vreau să postesc, mă îmbuib din nou,

De vreau să cânt, încep să plâng,

De vreau să fiu modest, mă laud iar,

De vreau să dăruiesc, zgârcit mă fac,

De vreau muncă să fac, mă lenevesc,

De vreau să lupt, îmi este frică,

De vreau să ard, mă sting neapărat,

De vreau, de vreau, de vreau…

De ce trăiesc aşa cum nu e voie?

Şi de ce trăiesc aşa cum nu vreau eu?

Libertatea este cruce, iar nu un dar,

Vreau binele şi fac doar răul,

Nu sunt robul lui Dumnezeu, ci al păcatului,

Şi m-am afundat în plăceri, pentru care voi muri,

Sunt rob păcatului, fiindcă îmi fac doar voia mea,

Şi chiar de blestem pe cel rău,

Îl slujesc în toată viaţa mea.

 

Citind poezia, m-am cutremurat, simţind în mine forţa necuratului.

Şi un moment…, reflectând asupră-mi, m-am liniştit.

Soţia avea dreptate, să-mi dea Veto.

Azi dimineaţă, spăsit…., nu ştiam cum să-i mulţumesc.

Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Educaţie, Pagini de Jurnal

2 răspunsuri la „P 50, Păcatul din noi

  1. E bine si fara politica 🙂 ,, e bine, e bine, e foarte bine” 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s