Arhiva zilnică: 15 octombrie 2014

P 86, Tristeţe

Deseori, ne descoperim firea, în raport cu greutăţile semenilor noştri.Le trăim suferinţa, iar la rându-ne pătimim că nu îi putem ajuta. Se pare că firi meschine, profită de această stare de amărăciune umană. Nu mai departe, zilele trecute,la Sinteza zilei, Mihai Gâdea a prezentat un caz zguduitor. O fetiţă născută fără braţe, dar care printr-o robusteţe sufletească excepţională, şi-a depăşit necazul şi a învăţat să scrie cu ajutorul degeţelelor de la picioruşe, a compus câteva melodii, şi a scris câteva cărţi, proză şi poezie.Acum, este la a şasea carte. A cântat, a recitat, şi, bineînţeles, ca o onoare, (probabil comandată de gazdă), l-a parodiat pe Preşedinte.

Până în momentul parodierii, trăisem stări ciudat de complexe: admiraţie, jenă de sine, compasiune.

Eram atât de absorbit, încât am pierdut autocontrolul.

Mi-am revenit în momentul când soţia, cu delicateţea care o caracterizează, m-a întrebat grijulie:

–„Când ai răcit?”

Mă gândeam la condamnarea pe viaţă, a acelui pui de om, şi neputinţa de a-l ajuta, mă copleşise.

În momentul parodierii, compasiunea s-a destrămat.

Am rigorile mele, primite în „cei şapte ani de la mama”, şi nu pot abdica de la ele.

Nu cred că putem lua totul în derâdere.

Acum, relatând episodul, mă întreb ce resorturi intime clericale, l-or fi împins pe Gâdea să ne prezinte cazul acesta de excepţie?

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie cetăţenească., Pagini de Jurnal