Arhive lunare: noiembrie 2014

Coşmar

Motto:”Naţi-o frântă, că ţi-am dres-o!”-Proverb

Ieri, Preşedintele Iohannis a ţinut discursul de investitură, în timpul căruia a spus:

–”Voi reconecta Preşedintele României la Constituţia Ţării!”

Preşedintele Băsescu fiind alături, m-am temut că reacţia va fi evidentă.

Nici vorbă.

Faptul m-a convins că Traian Băsescu, este omul pe care l-am presupus:”al inteligenţei, cu tactul cuvenit prestanţei momentului”.

Nu are rost să-i redau spusele. Cert este că a avut un discurs ponderat, adaptat împrejurărilor, adaptabilitatea fiind trăsătura evidentă devenirii noastre bipede.

Mă surprinde însă, că supleţea gândirii unor aşa zişi jurnalişti antenişti, în afară de Dana Grecu, a rămas cantonată în ostilitatea specifică propagandei antiIohannis.

Poate mă înşel, sau mă pripesc, dar obişnuit să simt nuanţe, observ.

Voi face referire la o impresie formată ieri, în urma unei publicităţi obsesive, când vârful de lance antiIohannis, Adrian Ursu, cu un alt antenist, anunţa pentru Duminică, o emisiune întitulată ambiguu:

Ce au adus saşii în România, şi ce au luat saşii din România”.

Pentru accentuare, totul era anunţat şi în limba germană.

Pentru început, mi s-a părut un gest de neînţeles, presupunând, că se continuă dezvăluirile ostile despre domnul Klaus Iohannis, dar patologicul fiind evident, m-am redresat, şi mi-am răspuns că probabil este vorba de o schimbare de atitudine, specifcă unor comportamente duplicitare, precum cele din campania electorală prezidenţială.

Rămâne ca ipoteza mea să suporte exigenţele realităţii.

În cazul în care se confirmă,nu ştiu ce să spun.

Onu

Reclame

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Politică, râsu-plânsu

Aş….

Motto: ”Rău cu rău, dar mai rău fără el”-Proverb neaoş.

Aş scrie dar nu am nici un chef.

Sindromul spaimei de câini, parcă s-a dizolvat.

Victoria lui Iohannis,mi-a produs bucurie, dar şi un gust amar.

Mi-a dovedit, că am prejudecăţi.

Spre pildă, unul din vecini, are în curte, o haită gălăgioasă de câini.

Şi care, de câte ori treceam pe lângă poarta lui, parcă te rupeau, cu lătrăturile lor.

Deseori, ocoleam curtea vecinului, să nu cumva să scape vreunul, să mă facă praf.

Aşa se face că marcat de lătrăii vecinului, am stat cu frica-n oase pentru victoria lui Iohannis.

Dar se vede treaba, că vagabonzii Capitalei, încă nu au fost strânşi prin ogrăzile lor citadine, de către miloşii ocazionali, transformaţi adhoc în iubitori de lătrătoare. Dar în ţară? Că nu doar bucureştenii l-or fi ales?

Victoria lui Iohannis, este axiomatică.

De ce oare mă temeam de efectul canonadei anteniste asupra viitorului Preşedinte?

De ce nu s-a descurajat el de toată hărmălaia împotriva lui?

E ceva ce mă râcâie, şi nu-mi pot explica.

Să fie EL, cel aşteptat, şi meritat de români?

Onu

23 comentarii

Din categoria Istoria, Pagini dejurnal

FINAL

Cu toată părerea de rău pentru mama lui Victor Ponta, asta este!

Realitatea a dovedit că tinereţa infatuată, nu te face Preşedinte, chiar dacă te-a luat în braţe spre înălţarea în PSD, Adrian Năstase.

E singurul mare regret al acestor alegeri.

Ştiu ce mâhnită ar fi fost mama mea, de eşecul odraslei sale ambiţioase.

Deşi, o parte a educaţiei primite a fost să nu mai fiu excesiv de ambiţios, că îmi va putea dăuna.

Dincolo de această tristeţe, am avut şi revelaţia că din toată echipa demagogică a A3,

Dana Grecu e singura care caută explicaţii raţionale şi nu o dă cu bâta-n baltă, precum confraţii săi.

Chiar mă uitam cu plăcere, aseară la figura ei preocupată să înţeleagă misterul victoriei lui Iohannis, neconvinsă de efectul calomnierii lui chiar şi de către ea,

Faptul mi-a impus!

E o mostră rară de discernământ , mai ales în lumea calomniatorilor lui Iohannis.

Bravo, Dana, ai toată admiraţia mea!

Mă uitam cu milă şi dezgust, la toată camarila lui Voiculescu.

Milă, pentru că nu-ţi poate stârni decât compasiune, personajul care nu-şi realizează inferioritatea.

Dezgust, pentru reabilitarea ticăloşiei de haită mentalitar-comunistă.

Onu

14 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

Culese de pe drum

Am votat, sunt un bun român. Gândesc aşa cum nu m-au învăţat cei de la Antene, până în ultima clipă de propagandă, profitând de „laşitatea” lui Iohannis , de a se confrunta cu Premierul căptuşit de date guvernamentale, care nu au nici o legătură cu activitatea Preşedintelui.

Eu am apreciat că a procedat bine, şi probabil, tot românul care nu tinde doar la ajutoare din partea guvernului.

Cum însă cei de la Antene sunt foarte pricepuţi (mi-am dat seama după cum forfecaseră ei actul justiţiar, în cazul Telepatia, fără să-i ia nimeni înseamă, decât probabil eu, care le măream audienţa), mi-am zis să mă uit şi în Constituţia României.

Ca la articolul 80. Rolul Preşedintelui, să citesc:

(1)Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2)Preşedintele României, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţior publice. În acest scop Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului şi între stat şi societate.

Concret, rezultă:

–Atribuţii în domeniul politicii externe(Art. 91)

–Atribuţii în domeniul apărării(Art.92)

–Măsuri excepţionale(Art.93)

–Alte atribuţii(Art 94)

Desigur, în fiecare articol se precizează în ce constau atribuţiile respective.

Le-am citit, şi nu mă apuc să copiez textul Constituţiei.

Oricum, nu am găsit noţiuni, precum:

– pensia minimă şi ajutorul social în România,

–patetismul tovărăşesc muncitoresc, privind vânzarea Ţării prin adopţia copiilor,

–ajutorul bănesc acordat bisericilor….Ca să ce?

Scriu acestea, pentru că după votare, am asistat la o discuţie care mi-a lăsat un gust amar, vizavi de cele relatate.

Şi că virusul exigenţei securiste, persistă să ne contamineze, la atâţia ani de la Schimbare.

Notă:

În secţia de votare s-au făcut ceva schimbări . Până acum, în stânga, erau cabinele de votare, în centru urna, iar în faţa acesteia birourile comisiei de votare.

Partea dreaptă era liberă .

Azi însă, urnele au fost aşezate de-a lungul peretelui din dreapta, iar în stânga liber.

Intru. Primesc buletinul de vot, ştampila , şi mă întorc hotărât, spre stânga să merg la cabine.

Nu, nu, mi se spune: spre dreapta!

Aaaa! Ciudată coincidenţă, gândesc eu, zâmbind.

Chiar spre dreapta, eram pornit!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal

Vă daţi seama ce catastrofă?

Pe Yahoo ştiri, a apărut un titlu interesant şi sugestiv: Își aleg președintele, dar nu știu ce atribuții are el. Mulți români încurcă rolul acestuia cu cel al premieruluidigi24.ro – cu 36 minute în urmă.

Îmi pare de-a dreptul tendenţios la adresa Antenelor lui Voiculescu, tot aşa cum Traian Băsescu, nu mi-a părut amabil când a spus despre acelaşi Voiculescu, “a fi fost soluţia imorală” la care a apelat, pentru introducerea cotei unice de impozitare.

Nu pentru că respectiva măsură ar fi fost imorală, ci pentru că Dan Voiculescu şi-a trădat colegul de alianţă politică, recte pe Adrian Năstase, datorită căruia a avut acces direct la trădare, asigurând astfel, PDL-ului, majoritatea parlamentară de care ştiu la fel de bine , şi lupii moralişti, de la Antene, când îl ponegresc fără nici o jenă, de lezmajestate, pe Traian Băsescu.

Este de mirare, cum bunul Dumnezeu, nu se apleacă şi asupra nelegiuirii lor, cum s-a aplecat şi asupra”soluţiei imorale”.

Dar să nu ne pierdem încrederea în justiţia divină, şi să sperăm, că domnul Ponta devenit Preşedinte, şi prin idioţirea mea de către cadeţii albaştri ai “soluţiei imorale”,

va repara nedreptatea făcută creatorului său, Adrian Năstase pentru trădarea suferită şi umilinţele poporului român, facilitate de tovarăşul său de alianţă electorală.

Pentru că este limpede:

”fără veghea parlamentară, nu poate fi legalitate-n Ţară”.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

Noutăţi editoriale – Minima latina

Motto-urile mele sunt salvate!
Mă înclin vouă, Prometei ai Culturii!
Onu

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

Susţinem Timişoara în cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeană

Colecţia Academica

COPERTA -------  DICTIONAR ----  VARIANTA FINALA

Minima latina, Ecaterina Andreica

Ediţie îngrijită de George Bogdan Ţâra

*

Furor arma ministrat. (Vergilius)
Furia îşi creează arme.

Melior tutiorque est certa pax quam sperata victoria. (Titus Livius)
Este mai bună şi mai demnă de încredere o pace sigură decât speranţa victoriei.

Memoria minuitur nisi eam exerceas. (Cicero)
Memoria slăbeşte dacă n-o exersezi.

Speramus optima.
Să sperăm cele mai bune lucruri.

Spes sibi quisque. (Vergilius)
Fiecare să aibă speranţă numai în sine însuşi.

Stultissimus sum virorum. (Vechiul Testament)
Eu sunt cel mai necugetat dintre oameni.

Quisque est faber suae fortunae. (Appius Claudius Caecus)
Fiecare este făuritorul soartei sale.

Quis nostrum culpa caret?
Care dintre noi este lipsit de greşeală?

Quis talia fando temperet a lacrimis? (Vergilius)
Cine şi-ar stăpâni lacrimile povestind asemenea lucruri?

Qui stultitia nausiant, caelum vituperant. (Phaedrus)
Cei ce suferă de prostie, învinovăţesc cerul.

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

2 comentarii

Din categoria Diverse ...

P 96.7, Digestia

Notă:

Dintr-o eroare binevoitoare, o distinsă vizitatoare a blogului meu, a crezut că m-am specializat în medicină. Pentru rigoarea necesară, precizez că este o confuzie, medicina nefiind un domeniu de bagatelizat, din moment ce trebuie să fii dăruit de Natură pentru această profesie.

Medicina nu este de domeniul socializării, socializare care înseamnă pentru mine, pierdere de timp, întru mediocritate.

Posturile mele sunt rodul unor lecturi personale, din dorinţa de autoinformare, şi sunt destinate doar lecturii, nu aplicării ca o normă medicală.

Autoinformare, pentru că mi se pare jenantă necunoaşterea de sine (anatomo-fiziologică), efect întâlnit frecvent în domeniul lipsei bunului simţ.

În concluzie, cele redate, sunt rodul efortului de autoeducaţie, proces consecutiv, inerent şcolarizării.

În timp ce scriu, îmi amintesc de un individ cu o morgă greţoasă de pospăială de cultură, lăudându-mi-se (atitudinea mea modestă, i-a dat impresia că mi se poate făloşi).

Mi-a spus că are trei facultăţi.

Cum nu prea sunt dus la biserică, în domeniul imposturii, m-a pufnit râsul, şi l-am întrebat:

–„dar cât te-au costat?”

Surprins, că nu respect cultura, a plecat ”demn”.

Nu a trecut mult, ca să folosească prilejul de a mă înjura, în modul cel mai multiinformat posibil.

Are trei facultăţi băiatul, ştie multe, îmi spun, nu mă pun cu el. Şi nu-m-am pus. I-am întors pur şi simplu, spatele.

Aşadar, digestia.

Prin digestie se înţeleg transformările de alimente în tubul digestiv-gură, stomac,intestine, glande anexe (salivare, ficat şi pancreas)pentru a putea fi absorbite în sânge şi limfă.

Mai precis, prin digestie, alimentele sunt desfăcute în componentele lor:factorii nutritivi principali, nutrienţii sau nutrimentele.

Nutrienţii sunt:glucoza, acizii graşi, glicerina şi aminoacizii.

Nutrienţii nu mai seamănă deloc cu cu alimentele din care au provenit.

Adică, dacă s-ar încerca stabilirea provenienţei lor, aceasta ar fi imposibilă.

Respectiv, pentru aminoacizi, nu s-ar putea stabili dacă au provenit din carne, lapte sau ouă, din fasole sau pâine. La fel se întâmplă cu glucoza, acizii graşi şi glicerina.

Componentele rezultate se vor absorbi prin peretele intestinului subţire, în următoarele 6-10 ore după masă (ingestia alimentelor).

Trecerea nutrimentelor în sânge şi limfă se numeşte absorbţie.

Absorbţia este urmată de metabolism.

Prin metabolism se înţeleg transformările suferite de substanţele absorbite, până la încorporarea lor în ţesuturile organismului, sub formă de celule noi sau până la arderea lor biologică şi eliminarea resturilor nefolositoare rezultate din aceasta.

Metabolismul este procesul care pe de o parte, duce la descompunerea unei părţi din rezervele fiecărei celule a corpului, în ansamblul său, iar pe de altă parte, la acumularea substanţelor rezultate din digestie, în propriile ţesuturi ale organismului.

Faza în care substanţele absorbite sunt transformate în substanţe organice proprii ţesuturilor unde sunt încorporate se numeşte asimilaţie sau metabolism.

Asimilaţia este procesul care se petrece în citoplasma fiecărei celule şi prin aceasta sintetizează citoplasmă nouă care se alătură celei preexistente.

Prin asimilaţie masa celulei se măreşte şi deci, celula creşte.

Când prin respiraţie, oxigenul din mediul înconjurător ajunge în citoplasmă, oxidează (arde) substanţele organice, distrugând astfel o parte din citoplasmă.

Procesul de oxidare(ardere) a citoplasmei se numeşte dezasimilaţie sau catabolism.

Prin dezasimilaţie se eliberează energia de care are nevoie organismul ca să trăiască, şi se formează totodată substanţe nefolositoare pentru organism(substanţe de dezasimilaţie sau de excreţie) pe care organismul le eimină în mediu.

Asimilaţia şi dezasimilaţia constituie cele două laturi ale metabolismului, strict dependente una de cealaltă.

Asimilaţia fiind un proces de sinteză nu poate să se producă fără energia care se eliberează prin dezasimilaţie, iar dezasimilaţia fiind un proces dedescompunere nu poate să se realizeze decât pe seama substanţelor sintetizate prin asimilaţie.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie., Pagini de iurnal