Arhive lunare: noiembrie 2014

Culese de pe drum

Am votat, sunt un bun român. Gândesc aşa cum nu m-au învăţat cei de la Antene, până în ultima clipă de propagandă, profitând de „laşitatea” lui Iohannis , de a se confrunta cu Premierul căptuşit de date guvernamentale, care nu au nici o legătură cu activitatea Preşedintelui.

Eu am apreciat că a procedat bine, şi probabil, tot românul care nu tinde doar la ajutoare din partea guvernului.

Cum însă cei de la Antene sunt foarte pricepuţi (mi-am dat seama după cum forfecaseră ei actul justiţiar, în cazul Telepatia, fără să-i ia nimeni înseamă, decât probabil eu, care le măream audienţa), mi-am zis să mă uit şi în Constituţia României.

Ca la articolul 80. Rolul Preşedintelui, să citesc:

(1)Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2)Preşedintele României, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţior publice. În acest scop Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului şi între stat şi societate.

Concret, rezultă:

–Atribuţii în domeniul politicii externe(Art. 91)

–Atribuţii în domeniul apărării(Art.92)

–Măsuri excepţionale(Art.93)

–Alte atribuţii(Art 94)

Desigur, în fiecare articol se precizează în ce constau atribuţiile respective.

Le-am citit, şi nu mă apuc să copiez textul Constituţiei.

Oricum, nu am găsit noţiuni, precum:

– pensia minimă şi ajutorul social în România,

–patetismul tovărăşesc muncitoresc, privind vânzarea Ţării prin adopţia copiilor,

–ajutorul bănesc acordat bisericilor….Ca să ce?

Scriu acestea, pentru că după votare, am asistat la o discuţie care mi-a lăsat un gust amar, vizavi de cele relatate.

Şi că virusul exigenţei securiste, persistă să ne contamineze, la atâţia ani de la Schimbare.

Notă:

În secţia de votare s-au făcut ceva schimbări . Până acum, în stânga, erau cabinele de votare, în centru urna, iar în faţa acesteia birourile comisiei de votare.

Partea dreaptă era liberă .

Azi însă, urnele au fost aşezate de-a lungul peretelui din dreapta, iar în stânga liber.

Intru. Primesc buletinul de vot, ştampila , şi mă întorc hotărât, spre stânga să merg la cabine.

Nu, nu, mi se spune: spre dreapta!

Aaaa! Ciudată coincidenţă, gândesc eu, zâmbind.

Chiar spre dreapta, eram pornit!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Diverse ..., Pagini de Jurnal

Vă daţi seama ce catastrofă?

Pe Yahoo ştiri, a apărut un titlu interesant şi sugestiv: Își aleg președintele, dar nu știu ce atribuții are el. Mulți români încurcă rolul acestuia cu cel al premieruluidigi24.ro – cu 36 minute în urmă.

Îmi pare de-a dreptul tendenţios la adresa Antenelor lui Voiculescu, tot aşa cum Traian Băsescu, nu mi-a părut amabil când a spus despre acelaşi Voiculescu, “a fi fost soluţia imorală” la care a apelat, pentru introducerea cotei unice de impozitare.

Nu pentru că respectiva măsură ar fi fost imorală, ci pentru că Dan Voiculescu şi-a trădat colegul de alianţă politică, recte pe Adrian Năstase, datorită căruia a avut acces direct la trădare, asigurând astfel, PDL-ului, majoritatea parlamentară de care ştiu la fel de bine , şi lupii moralişti, de la Antene, când îl ponegresc fără nici o jenă, de lezmajestate, pe Traian Băsescu.

Este de mirare, cum bunul Dumnezeu, nu se apleacă şi asupra nelegiuirii lor, cum s-a aplecat şi asupra”soluţiei imorale”.

Dar să nu ne pierdem încrederea în justiţia divină, şi să sperăm, că domnul Ponta devenit Preşedinte, şi prin idioţirea mea de către cadeţii albaştri ai “soluţiei imorale”,

va repara nedreptatea făcută creatorului său, Adrian Năstase pentru trădarea suferită şi umilinţele poporului român, facilitate de tovarăşul său de alianţă electorală.

Pentru că este limpede:

”fără veghea parlamentară, nu poate fi legalitate-n Ţară”.

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

Noutăţi editoriale – Minima latina

Motto-urile mele sunt salvate!
Mă înclin vouă, Prometei ai Culturii!
Onu

Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

Susţinem Timişoara în cursa pentru titlul de Capitală Culturală Europeană

Colecţia Academica

COPERTA -------  DICTIONAR ----  VARIANTA FINALA

Minima latina, Ecaterina Andreica

Ediţie îngrijită de George Bogdan Ţâra

*

Furor arma ministrat. (Vergilius)
Furia îşi creează arme.

Melior tutiorque est certa pax quam sperata victoria. (Titus Livius)
Este mai bună şi mai demnă de încredere o pace sigură decât speranţa victoriei.

Memoria minuitur nisi eam exerceas. (Cicero)
Memoria slăbeşte dacă n-o exersezi.

Speramus optima.
Să sperăm cele mai bune lucruri.

Spes sibi quisque. (Vergilius)
Fiecare să aibă speranţă numai în sine însuşi.

Stultissimus sum virorum. (Vechiul Testament)
Eu sunt cel mai necugetat dintre oameni.

Quisque est faber suae fortunae. (Appius Claudius Caecus)
Fiecare este făuritorul soartei sale.

Quis nostrum culpa caret?
Care dintre noi este lipsit de greşeală?

Quis talia fando temperet a lacrimis? (Vergilius)
Cine şi-ar stăpâni lacrimile povestind asemenea lucruri?

Qui stultitia nausiant, caelum vituperant. (Phaedrus)
Cei ce suferă de prostie, învinovăţesc cerul.

Vezi articolul original 9 cuvinte mai mult

2 comentarii

Din categoria Diverse ...

P 96.7, Digestia

Notă:

Dintr-o eroare binevoitoare, o distinsă vizitatoare a blogului meu, a crezut că m-am specializat în medicină. Pentru rigoarea necesară, precizez că este o confuzie, medicina nefiind un domeniu de bagatelizat, din moment ce trebuie să fii dăruit de Natură pentru această profesie.

Medicina nu este de domeniul socializării, socializare care înseamnă pentru mine, pierdere de timp, întru mediocritate.

Posturile mele sunt rodul unor lecturi personale, din dorinţa de autoinformare, şi sunt destinate doar lecturii, nu aplicării ca o normă medicală.

Autoinformare, pentru că mi se pare jenantă necunoaşterea de sine (anatomo-fiziologică), efect întâlnit frecvent în domeniul lipsei bunului simţ.

În concluzie, cele redate, sunt rodul efortului de autoeducaţie, proces consecutiv, inerent şcolarizării.

În timp ce scriu, îmi amintesc de un individ cu o morgă greţoasă de pospăială de cultură, lăudându-mi-se (atitudinea mea modestă, i-a dat impresia că mi se poate făloşi).

Mi-a spus că are trei facultăţi.

Cum nu prea sunt dus la biserică, în domeniul imposturii, m-a pufnit râsul, şi l-am întrebat:

–„dar cât te-au costat?”

Surprins, că nu respect cultura, a plecat ”demn”.

Nu a trecut mult, ca să folosească prilejul de a mă înjura, în modul cel mai multiinformat posibil.

Are trei facultăţi băiatul, ştie multe, îmi spun, nu mă pun cu el. Şi nu-m-am pus. I-am întors pur şi simplu, spatele.

Aşadar, digestia.

Prin digestie se înţeleg transformările de alimente în tubul digestiv-gură, stomac,intestine, glande anexe (salivare, ficat şi pancreas)pentru a putea fi absorbite în sânge şi limfă.

Mai precis, prin digestie, alimentele sunt desfăcute în componentele lor:factorii nutritivi principali, nutrienţii sau nutrimentele.

Nutrienţii sunt:glucoza, acizii graşi, glicerina şi aminoacizii.

Nutrienţii nu mai seamănă deloc cu cu alimentele din care au provenit.

Adică, dacă s-ar încerca stabilirea provenienţei lor, aceasta ar fi imposibilă.

Respectiv, pentru aminoacizi, nu s-ar putea stabili dacă au provenit din carne, lapte sau ouă, din fasole sau pâine. La fel se întâmplă cu glucoza, acizii graşi şi glicerina.

Componentele rezultate se vor absorbi prin peretele intestinului subţire, în următoarele 6-10 ore după masă (ingestia alimentelor).

Trecerea nutrimentelor în sânge şi limfă se numeşte absorbţie.

Absorbţia este urmată de metabolism.

Prin metabolism se înţeleg transformările suferite de substanţele absorbite, până la încorporarea lor în ţesuturile organismului, sub formă de celule noi sau până la arderea lor biologică şi eliminarea resturilor nefolositoare rezultate din aceasta.

Metabolismul este procesul care pe de o parte, duce la descompunerea unei părţi din rezervele fiecărei celule a corpului, în ansamblul său, iar pe de altă parte, la acumularea substanţelor rezultate din digestie, în propriile ţesuturi ale organismului.

Faza în care substanţele absorbite sunt transformate în substanţe organice proprii ţesuturilor unde sunt încorporate se numeşte asimilaţie sau metabolism.

Asimilaţia este procesul care se petrece în citoplasma fiecărei celule şi prin aceasta sintetizează citoplasmă nouă care se alătură celei preexistente.

Prin asimilaţie masa celulei se măreşte şi deci, celula creşte.

Când prin respiraţie, oxigenul din mediul înconjurător ajunge în citoplasmă, oxidează (arde) substanţele organice, distrugând astfel o parte din citoplasmă.

Procesul de oxidare(ardere) a citoplasmei se numeşte dezasimilaţie sau catabolism.

Prin dezasimilaţie se eliberează energia de care are nevoie organismul ca să trăiască, şi se formează totodată substanţe nefolositoare pentru organism(substanţe de dezasimilaţie sau de excreţie) pe care organismul le eimină în mediu.

Asimilaţia şi dezasimilaţia constituie cele două laturi ale metabolismului, strict dependente una de cealaltă.

Asimilaţia fiind un proces de sinteză nu poate să se producă fără energia care se eliberează prin dezasimilaţie, iar dezasimilaţia fiind un proces dedescompunere nu poate să se realizeze decât pe seama substanţelor sintetizate prin asimilaţie.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Educaţie., Pagini de iurnal

Lămurire

Aseară, la b1tv, s-a consumat actul final al convingerii mele, i că tot de la PNL ar putea veni salvarea României.

Că prin agentura mercantilă nu avem de aşteptat o Românie modernă, ca de la Regele Carol I. Oricum, cu toată propaganda roş –albastră, care nu este decât un dezmăţ mediatic penibil, sper să ne reabilităm în faţa noastră înşine.Ieri am asistat, la antipropaganda furibunda, continuata de Sandra Stoicescu.Si sa vezi, liberalul Mihai Kalimente, le-a spus-o de la obraz, ceva în genul:–„tot ce faceţi, împotriva candidatului PNL, domnul Klauss Iohanis, este o măgărie neruşinată!”

Momentul a fost antologic, neostaliniştii   au rămas ca la poarta nouă.

Râdeam şi aplaudam, cu invitaţii mei.

Dar confruntarea directă, mi-a relevat un Iohannis, ferm, un adevărat Bismark, care nu s-a lăsat impresionat de tupeul social-democrat şi i-a replicat mai junelui său într-ale cititului din copiuţele pregătite conştiincios de subordonaţi.

–„De ce minţiţi domnule Ponta? „

Măcar citiţi corect ce i-aţi obligat pe oameni să scrie, ca în „Rapoartele comuniste, pregătite lui Ceauşescu, pentru Congresele PCR, ducă-se pe pustii!”

Că eu vă arăt două taloane de pensie, de câteva zeci de lei, fiecare.

Atunci, m-am întrebat, de ce pilotul  secund al Preşedintelui, n-a demisionat măcar formal din funcţia de Premier, să n-o mai facă pe atotştiutorul, cu datele scrise de nişte subalterni slugarnici.

Probabil, nevoia de informaţie, de a se da deştept cu ea, era atat de mare, că nici temporar, nu putea, să se lipsească de ea.

Sar peste momentele delicioase , în care noul Bismark al României, a jucat şotronul peste morga demnă de milă a coabitantului lui Băsescu , şi ajung la final, care a sunat astfel:

După apelul domnului Iohannis adresat alegătorilor ,

Făt Mongol cel răsfăţat de Adrian Năstase, a sărit, ca de pe marginea şanţului.

Încerc să parafrazez:

–”domnule Iohannis, am văzut în dv. aceeasi faţă batjocoritoare, ca a lui T.Băsescu!”. Replica, firească a dreptului la ea, a căzut scurt, ca un tăiş de sabie japoneză:

–”Vreţi să spuneţi domnule Ponta, că atunci când domnul Băsescu v-a numit pe dv. Premier, şi-a bătut joc de Români?

Ucigător! Nu?

Onu

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET, Politică, Râsu/Plânsu

Relativitate

Mărturisesc, după ultimul dumicat introdus pe gât de Radu Tudor, după „gogoaşa” că nu ar fi zăcăminte de gaze de şist , exploatabile rentabil, în România, începusem să mă resemnez.

Îl vedeam pe Ponta câştigător (în ciuda convingerilor mele că este un arivist lipsit de educaţie socio-politică, dat fiind că zeflemeaua nu este nici cunoaştere, nici pricepere).

Prin cunoaştere, nu înţeleg informaţiile culese din trasul cu urechea, şcolită la năravul securist ceauşist (aseară, RT relata nonşalant, că a aflat el din sursa”trasul cu urechea”, cum că dacă în staful său, Iohannis nu era somat să participe la o întâlnire cu contracandidatul, ar fi dat dovadă de laşitate, acesta nu a avut ce face şi, asta explică „de ce nu a fost pregătit”(sâc!, nu este isteţ băiatul?).

Nepregătire, cred că după Radu,  ca în mintea elevului imbecil cu „tâgâdâm”.

Dar, este prea greu să apreciezi valoarea în haosul mentalităţii moral-comuniste. Asa că, le iau într-o ordine percepută de mine.

Aseară, după întâlnirea Iohannis-Ponta, aprecieri.

De un penibil pe care poate Caragiale, Baranga, Muşatescu sau Eugen Ionescu le-ar fi catalogat de tendenţioase.

De fapt, de la un Gâdea, Ursu, Badea, Adina Anghelescu, şi măscăriciul de serviciu de duzină , aşa zisul Felix Rache(nota bene, lingăul de serviciu şi-a luat numele de Felix) sau Ciuvică, ce puteai auzi decât în loc de Klauss, kraut, ori că participarea la o discuţie despre principii „preşedenţiale”, cum cu morgă de savant ceauşist, rostesc fecioarele de la Antena 3, a fost deplorabilă, fără să ştie vreo cifră, fără ca măcar să înţeleagă, întrebările ,vai de capul lor, puse de un moderator neutru, încercând o dezbatere obiectivă, şi mai ales relevantă asupra diferenţei dintre informaţia plagiată şi răspunsul einşeinian, lapidar, polivalent, pentru cine voia să-l accepte, dacă îl pricepea.

Spun dacă îl pricepea, pentru că şi pe timpul lui Einştein, fizicienii antenişti în gândire, contestau, vehement, dar sincer, teoria relativităţii. Era peste puterea lor de înţelegere, fără să fi fost aserviţi vreunui partid al demosului.

A fost nevoie de o altă celebritate, parcă Max Planck, să înţeleagă subtilitatea „legii lucrului bine făcut” al Universului, ca Einştein să răzbată prin pătura proletară insalubră a pseudo -fizicienilor plini de morga autoînchipuirii.

Parcă mi-i imaginez, oferind cifre despre pensia minimă din România, cifre copiate din ce le puseseră probabil la dispoziţie laboranţii lor de la catedrele pe care le ocupau incompetent.

Pentru că, în timp ce teoria relativităţii a umplut, prin minţile care au înţeles-o lacune ale cunoaşterii Universului înţelegerii umane, respectivii nu au deschis decât mici gropi mortuare, pentru „a se odihni în pace”.

În plan concret, apreciez că prestaţia lui Iohannis, fără fiţuici furnizate de un întreg guvern, l-a penibilizat pe Ponta, şi cred că multora le-a amintit episodul jalnic „al plagiatului”.

Şi mai cred că discernământul bunului simţ al românului, privind „necesitatea lucrului bine făcut, şi în România”, va prevala asupra grotelor cu miasme pestilenţiale de mentalitate comunistă.

Paradoxal mi se pare faptul că Preşedintele Traian Băsescu, a fost incriminat, de aceeaşi camarilă, de a se fi amestecat în treburile Executivului.

Iar lui Klauss Iohaniss, i se caută nod în papură , că nu a memorat penibil papagaliceşte, cifre care sunt exclusiv de atribuţia Guvernului.

Ahhh.., dezgust total!

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET, râsu-plânsu

Po komunisticeski

Motto:”Interesul poartă fesul!”-proverb

Prezidenţialele din acest an, ca şi goana după rating a Antenei 3, m-au făcut să mă aplec asupra fenomenului comunismului din mine.

Şi am ajuns la o concluzie nu prea lăudabilă.

Ba chiar paradoxală.

Anume: „e bun ce îmi convine, e rău ce nu îmi convine , nu este moral, dacă nu îmi convine . Spre pildă, răstălmăcirea calomniatoare, devine perspicacitate jurnalistică.

Concret, Iohannis:

–şi-a alterat limbajul echilibrat, după conlucrarea cu foştii pdlişti;

–a vândut Canadei, din populaţia României, prin actul sacru, universal acceptat,

al adopţiei    unor copii de către nişte canadieni infertili,

–şi-a dat mâna cu Tokeş, care se ştie, delirează despre autonomia secuimii,

–habar nu are ce înseamnă în România, o pensie decentă,

–dar mai ales, într-un dispreţ PDL-ist suveran refuză să facă deliciul naţional al confruntării cu contracandidatul său, într-o întâlnire moderată de batjocoritorul său, A3, cu tot soiul de născociri abjecte.

Iar ca ofensă finală, adusă funcţiei pe care o râvneşte, departe fiind de realismul micimii lui de Primar, rămâne de un calm nemţesc imperturbabil, în faţa detractorilor săi, preţăluitorii autoinvestiţi adhoc, în funcţia de instanţă morală.

În altă ordine de idei, pe acelaşi fond a ceea ce îmi convine, m-am gândit să-mi spun , spre liniştire, „că nu există”. Spre pildă, nu există zăcăminte de gaze de şist, aşa că nu –mi mai bat capul cu grija semenilor, că n-aş fi om de cuvânt.

Şi poate, după alegeri, voi fi uitat, că pentru a-i cumpăra voturile, i-am promis lui Tăriceanu funcţia de premier.

Sau poate voi descoperi, că am psdistul meu, mult mai bun ca ministru de externe.

Oricum, momentan contează să câştig.

Apoi, mă voi descurca.

Sunt un bun dialectician, iar oportunităţile, scoase de sub falsa carcasă a moralităţii, îmi vor fi servite de lupii moralişti, destui în echipa mea-stat.

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, PAMFLET

92.6.2, Enzimele-continuare

În mod normal, enzimele alimentare se obţin din alimente crude (de aci, şi importanţa hranei vii, crude, neprocesate termic).

Trebuie ştiut că alimentele cu un înalt conţinut caloric sunt bogate în enzime; de aceea, bananele şi mango conţin mai multe enzime alimentare decât merele sau portocalele, iar peştele şi carnea de vită crudă, mai multă decât lăptucile şi roşiile.

Am insistat pe importanţa enzimelor, ca un argument în susţinerea necesităţii introducerii regimului de crudităţi,fie şi parţial, a cărui valoare sanogenă în existenţa personală este pusă frecvent, la îndoială.

De ce?

Din cauza unor dificultăţi de voinţă de a renunţa la anumite obiceiuri alimentare, prea tentante spre a le sacrifica în folosul gratuit al sănătăţii noastre.

Dar poate că lipsa actului de voinţă este tocmai consecinţa acestor deprinderi alimentare deficitare?

Este bine să nu se confunde suplimentele de” enzime alimentare vegetale”, cu cele „de enzime digestive”, preparate din extract de pancreas animal.

Ultimile sunt similare enzimelor digestive produse de propriul nostru pancreas şi acţionează numai în mediul alcalin al duodenului, în stadiul final al digestiei.

Enzimele alimentare pe care corpul uman nu le produce, funcţionează şi în mediul acid al stomacului, ceea ce şi garantează funcţionarea corectă a primelor stadii ale digestiei.

Despre importanţa enzimelor alimentare, pledează convingător”terapia cu enzime alimentare” care constă într-un aport de alimente vegetale cu un conţinut bogat în aceste enzime.

Dr. Martin Reeves subliniază importanţa digestiei prin următoarele:

”omul nu trăieşte din ceea ce mănâncă, ci din ceea ce poate digera . Cu alte cuvinte, sănătatea se află în sistemul nostru digestiv. Conştientizarea acestei realităţi poate elibera omenirea de chinurile inutile ale bolilor.”

Dar cum capacitatea de digestie a fiecărui organism îşi are particularităţile sale, modul de a se hrăni sănătos trebuie hotărât absolut individual, respectând, indiferent de sistemul de alimentaţie adoptat, două reguli fundamentale:

–1. să mănânce moderat(câte puţin), şi

–2. să mestece foarte bine.

Numai astfel, sistemul digestiv, oricât de delicat şi dificil ar fi, va reuşi să ne asigure aportul de substanţe plastice/proteine şi energia vitală necesare într-un corp sănătos, rezistent şi puternic, capabil să facă faţă oricăror solicitări ale vieţii, la care va fi supus.

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Sănătate

Mândrie şi năzuinţă

O privire fugară pe Ştiri Yahoo, îmi sugerează titlul postului, şi nu mai aştept nici o inspiraţie. Titlul, cu aproximaţie, „Un grup de orădeni a demonstrat în centrul oraşului, împotriva abuzurilor Puterii la Centrele de votare din Diaspora. Instantaneu, mi s-au umezit ochii de mândrie.

Iată, în viu, personalitatea românească.

Şi m-am gândit că uneori, micile mele reticenţe, nu sunt justificate.

Poate reacţiile pe care nu le agreez, au la bază justificarea unui discernământ de care probabil eu nu sunt capabil încă.

Aci, însă, cred că subtilităţile noastre de gândire, coincid.

Am apreciat într-un comentariu, că nemulţumirile românilor din Diaspora, s-ar datora faptului că nu reuşeau să-l voteze pe Iohannis.

Probabil oricare din ei agrează sloganul electoral al lui Iohannis:”România lucrului bine făcut”, !Fapte! Nu vorbe!” ,”Lege! Nu hoţie!”

Nu am nimic împotriva lui Ponta!

Poate prejudecata fiziognomică a chipului lui mongoloid corcit.Poate lipsa de personalitate în faţa lui Baroso, când impertinentul l-a constrâns la nişte abdicări de la demnitate.

Poate frica de Traian Băsescu, motiv pentru care a acceptat coabitarea.

Cu alte cuvinte, un soi de laşitate arivistă. Ce mă asigură că în faţa personalităţii titanice a lui Putin, nu va accepta nişte „putinisme”, invocând „nesiguranţa energetică,” sau „independenţa economică”, precum „valorificarea gazelor de şist”, sau a tezaurului aurifer de la Roşia Montana?

Apoi, nu-mi scapă recrudescenţa veleitarismului iredentist, de când Premierul şi-a luat ca aliat în Parlament, împotriva PNL, UDMR-ul. Să fie oare întâmplări conjuncturale sau o stare leucemică morală, bine cocoloşită de antenişti, în antipropaganda Iohannis?

Dar mai este ceva.

Secundar, care nu scapă flerului meu.

Mustăcioara lui Dragnea, îmi aminteşte de Hitler, iar culoarea ochilor lui, de albastrul securistic sau de cenuşiul fascist.

Şi tare mi-e frică de eventualitatea accederii lui în fruntea PSD.

Vă imaginaţi un PSD condus de un „Hitlerică”?

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria PAMFLET

Claudiu.Dieta de eliminare

Vărsător autentic, nu sunt supus păcatului consecvenţei în aprecierea a ceva ce-mi relevă inconsecvenţă în propriile rostiri.

Aşa se face că entuziasmul meu pentru emisiunea Gabrielei Cristea, ieri a suferit o lezare neaşteptată.

Concret.

În gradena emisiunii a apărut un tânăr, Claudiu.

Pe lângă un contur prea delicat pentru un bărbat al buzelor, uşor autoritare, expresie a unei personalităţi puternice, şi ochii discret adumbriţi, visători parcă, tânărul nu pare a fi ceva deosebit. Istoria evoluţiei sale ponderale este însă impresionantă.

A reuşit , prin propriile resurse sufleteşti/moral-volitive să slăbească, de la peste 120 de kilograme, la aproape 60 şi ceva de kilograme.

Neinstruit şi nemulţumit de recomandările nutriţioniste ocazionale, a pornit intuitiv să aplice dieta de eliminare a acelor alimente, care-i plăceau cel mai mult, şi a consumat la discreţie, morcovi şi mere.

Acum, ar vrea să mai crească puţin în greutate, probabil să arate şi el mai bărbat, şi presupun să scape de vergeturile inestetice inerente.

Spre ghinionul lui, Claudiu nu ştie, că revenirea din post, se face treptat, organismul devăţându-se de cantităţi mari de alimente, şi de anumite gusturi, chiar.

Consecinţa este evacuarea involuntară a acestora, imediat după consumarea lor.

Acum, Gabriela Cristea.

În timp ce Claudiu este la paravan, a prezentat un cine-verite, realizat în studiorile Kanal D.

În primă instanţă, tânărul Claudiu este filmat mâncând un sendvici, după care pleacă la toaletă.

Reapare din cabină, se spală atent pe faţă şi delicat, îşi şterge blugii, de nişte presupuse scame. Apoi, revine civilizat la locul său, şi aşteaptă probabil începerea emisiunii din care, cine ştie ce-i va rezerva Soarta.

După film, Gabriela, cu acelaş ton civilizat ca şi invitaţia la decenţă, dă explicaţii:

–„cum că s-a observat că unul din invitaţi, după ce mănâncă, merge la toaletă şi probabil,

vomită”.

Fapt îngrijorător pentru ea privindu-i pe invitaţii săi.

Şi, ca să nu fie probleme, a decis, împreună cu echipa, să verifice informaţia.

Împricinatul s-a dovedit Claudiu.

În gradenă, au urmat discuţiile inerente pentru rating, cu desfăşurarea pasional-maladivă româno-română.

Zadarnic a încercat Claudiu să explice.

Până la urmă, a spus:

–„ Situaţia este absolut normală, încerc revenirea, care este însoţită de aceste efecte secundare. Nu greşesc, şi nu fac nimic nefiresc. Dacă nu vreţi să pricepeţi, eu îmi văd de treaba mea”.

Cu alte cuvinte: „româniţi-vă în continuare!”

Mi-a displăcut felul cum a procedat tv-ul respectiv, şi cu atât mai mult protagonista.

Probabil că în toate tv-urile se procedează astfel.

Asta echivalează cu a merge într-o vizită, unde gazda te buzunăreşte pe furiş, şi-ţi reproşează că a găsit nişte anticoncepţionale.

Sau cu o ascultare înregistrată, ca şi cum ai fi un potenţial pericol public naţional.

Penibil, Gabriela Cristea!

Chiar, banii…, înainte de toate!?

Ce pildă de demnitate, dată mie, naivul!

Onu

2 comentarii

Din categoria Educatie., Pagini de Jurnal