Oare, de ce unii simt nevoia să fie maimuţoi?

Motto:”După sac şi peticul.”-proverb.

Poate că imitaţia/maimuţăreala să fie o premisă a evoluţiei.Se spune că dintr-un cârd de maimuţe, una s-a desprins şi a mers spre râul învecinat, în care a spălat fructul ce-l avea în labe.

Repetat…, azi…, mâine, o surată a imitat-o.

Apoi alta şi alta, până au început toate să-şi spele fructele.

Probabil mesajul s-a înregistrat ca o formă de program de higienă în construcţia cerebrală în formare.

Asta, în trecutul înegurat al evoluţiei viului.

Trecând prin jungla subtropicală mozambicană, un cârd de maimuţe alergând pe marginea drumului în faţa maşinii  îşi loveau…, iar nouă ni se părea sugestiv, coapsele.

Altele, din vecinătate, le imitau, spre amuzamentul nostru.

Transpusă la scara timpului arheologic, relatarea mă trimite la gândul că poate din ultimile, în plan evolutiv, vor fi rezultat cei care azi ar fi preluat cu dezinvoltură expresile: „wow”, „ok”, „Valentines Day”, şi, de ce nu, că este mult mai „evoluat”, „umblatul iarna în pantaloni scurţi prin metrou”.

Foarte ciudat, că în timp ce americanii au înfăptuiri extraordinare, din spectacolul vieţii americane, unii de-ai noştri, preiau numai elemente derizorii.

Exact ca în proverbul:”după sac şi peticul”

Ar fi interesant de ştiut, dacă maimuţoii în chiloţi din metrou, şi-au luat din prima, BAC-ul, sau ce rezultate obţin la un interviu pentru angajare. Postul este consecinţa vizionării la tv, a emancipaţilor îmbrăcaţi în pantaloni scurţi, după modelul metroului american.

Mândri de ei, nevoie mare.

Şi cu admiratori de aceeaşi talie.

Onu

7 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu.

7 răspunsuri la „Oare, de ce unii simt nevoia să fie maimuţoi?

  1. Americanii au multi evrei printre ei şi din cauza asta sunt negustori si fac bani si din piatra seaca. Ma intreb cand romanii vor prelua ca niste papagali si ziua recunostintei. Expresii americanizate ca super OK ne gadila neplacut urechile. Ca si isteria asta cu Je suis Charlie. De la gat legău şi nas-suflău pana astazi este cale lungă.

    • Nu cunosc expresiile folosite, aşacă nu mă pot pronunţa.
      Ideea avută de mine în vedere este că dacă tot ne curg ochii după realizările poporului american, de ce poporul român, nu-şi asumă ideea de liberalism, prin preluarea spiritului antreprenorial demonstrat de americani?
      Mulţumesc!pentru participare la idee.
      Nu e de colea.
      Onu

      • Pătrunderea cuvintelor noi în limba română a constituit subiectul unor numeroase dezbateri, purtându-se chiar o luptă împotriva neologismelor. Încercând să demonstreze latinitatea limbii române, lingviştii au acceptat mai uşor neologismele provenite din latină sau dintr-o limbă romanică. Uneori împrumuturile neologice au fost respinse, chiar dacă ele proveneau din limba latină. S-a ajuns astfel la crearea unor cuvinte care nu puteau să se impună în limba română (de ex. gât-legău pentru „cravată”, nas-suflete pentru „batistă”). Este o idee susţinută de puriştii Şcolii Ardelene

      • Nu mă îndoiesc şi nu contest latinitatea limbii române.
        Ideea postului, nu este maimuţăreala de limbaj, pe care nu o resping,
        ci faptul că ar trebui să maimuţărim ideea de pragmatism antreprenorial,
        de respectarea datoriei cetăţeneşti şi a spiritului legii, în comportamentul nostru cotidian.
        Dar toate astea incumbă un efort de gândire şi decenţă, de care nu-s în stare maimuţoii care încearcă să prolifereze asemenea teribilisme. 🙂
        Onu

  2. Pingback: Atentatorii de la Paris au învins democrația | Blogul lui Popa Țeapă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s