Simplu, aş spune…, Minunat!
Dar în fapt, câtă culmi şi abisuri de simţire.
Cum arată oare spiritul creatoarei acestui poem autoportret sufletesc minunat?
Onu
Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art
Cu teamă nerăbdătoare
privesc spre asfințit și mă întreb
cine sunt
să fiu hoț de timp
până mai ieri bogat
astăzi și mâine
răsfățat de năluciri evadate dintr-un vis necontrolat?
să fiu tăcerea șchioapă
pe un drum înnodat în serpentine
ce mă ține departe
de țărmul abrupt al promisiunii de a avea
o casă cu uși și ferestre sculptate-n ape?
să fiu vatra încătușată de mâini deformate
incapabile să aștearnă peste pietre
de multă vreme arse
distanța dintre punctele cardinale legate-ntre ele
cu lanț de rău și bine?
să fiu răzvrătita ce-n împotriva sorții
umblă bezmetic printre valuri de
înnegurate gânduri
orbită de dorul muntelui
al văii
al leagănului ancorat de-o creangă nepereche
al cerului în derivă
al norului preschimbat în fulger
al clipei călătoare desprinsă din oră?
să fiu sinucigașa cățărătoare ce urcă
scara cu trepte ce se autodistrug
de îndată ce mai fac un pas
spre creste de…
Vezi articolul original 56 de cuvinte mai mult