Deseori, mi-am exprimat dezacordul faţă de pomenirea abuziv-obsesivă a numelui de Băsescu, de către Mihai Gâdea.
Ieri însă, un concurs de factori, m-a determinat sâ gândesc articolul care urmează.
Factorii sunt :
–filmul lui Carmen Avram despre devalizarea sălbatică a fondului silvic naţional, de care se pare că „Puterile politice”pe timpul cărora s-a produs dezastrul respectiv, nu sunt străine;
–iar altul.., însăşi emisiunea lui Gâdea, în care s-au pronunţat nişte nume.
Cum ar fi Hrebenciuc de la PSD, şi fiul său, ca şi ale altora.
Cum ar fi cel al lui Traian Băsescu, în enigmatica problemă a pierderii flotei României.
Sumele citate de Mihai Gâdea, cu toată rezerva acordată, sunt pur şi simplu năucitoare.
Ca simplu ascultător, mă întreb:
–„oare Adrian Năstase, ca Premier, şeful corpului de control al căruia a fost actualul Premier, V. V. Ponta, nu ştia despre afacerile lu Hrebenciuc?”
–Oare aceluiaşi Ponta, ca şef al PSD nu-i parveniseră nişte „zvonuri măcar”, despre drama fondului silvic naţional?
Dacă ar fi să dau crezare proverbelor, fie şi parafrazate, ca de pildă: „după stăpân şi sluga” chiar „grosso modo” luate, nu cred că informaţiile furnizate de Gâdea, să fie străine de adevărul istoric.
Şi mă întreb, de ce noul Preşedinte nu începe „România lucrului bine făcut”, printr-o încercare de extirpare a „cleptomaniei politice”, de care nu ne putem îndoi.
Fie şi cu anumite corecţii, cred că informaţiile furnizate de Gâdea, pot fi probate şi de lipsa arborilor decimaţi, în ciuda riscului pierderii stabilităţii la alunecare, a zonelor colinare respective.
Presupun că Domnia sa, domnul Preşedinte, este informat asupra acestor fărădelegi.
Ba chiar riguros informat.
Sugerez aceasta, întrucât tot un sfânt proverb românesc, şi probabil nu numai.., spune:
–”orice învăţ îşi are şi dezvăţul”.
Ce ar fi mai simplu, decât tot aplicarea în stilul:
”Facta non verba” a unei pilde mai actuale:
„bunul furat, trebuie restituit forţat, şi de penal urmat?”
Onu
Madi şi Onu Blog 