Consiliere psihologică

Sintagma „consiliere psihologică” nu este ovorbă goală Are dramul ei de adevăr existenţial necesar.

Concret, evenimentul de joi, despre care am scris în postul Acţiunea „Accidentul”, a lăsat ceva urme.

Simt în atmosferă, prezenţa Necuratului.

Sora mea o credincioasă de neclintit, este sigură că existenţa răului din lume este consecinţa acestor prezenţe diavoleşti, în fiinţa umană.

Deseori, ne certăm, eu nefiind decât adeptul că în noi există acea Suflare Divină, căreia trebuie să ne înclinăm.

Ieri, am rugat-o pe soţia, să-mi spună cum s-a desfăşurat convorbirea telefonică, până să-mi dea receptorul.

–„Te imploor, lasă-mă să uit”, îmi răspunde ea, printre lacrimile care-i ţâşnesc nestăvilit din ochii trişti.

După ce s-a liniştit puţin, a început:

–„A sunat telefonul, răspund, şi o voce aparent binevoitoare, îmi spune:”Domna Ionescu, regret că vă deranjez, dar fiica dumneavoastă.. a avut o neplăcere. Vorbiţi vă rog cu dânsa”.

În acel moment, au izbucnit nişte hohote sfâşietoare, printre care am distins următoarele:

–„Mama am greşit şi sunt la Poliţie. Ajutaţi-mă, vă rog!”

Atunci, ai intrat tu în casă, şi speriată, ţi-am dat receptorul

Ce a urmat, am povestit în postul precedent.

Din acele momente, am rămas marcat.

Aşadar.., mă uit cu spaimă la telefon, şi parcă simt fiorii prezenţei pânditoare a lui Scaraoţchi.

Semnul crucii, însoţit de „ducă-se pe pustii!”, nu mă prea ajută.

Aseară, m-am culcat cu frica de telefon, în sân.

Dacă îmi apare Scaraoţchi şi în somn, ce mă fac?

Am avut noroc, însă.

M-a vizitat protectoarea mea,vrăbiuţa, cu un fir de busuioc în cioc.

Şi m-a mustrat blând, că m-am pierdut cu firea.

Apoi, m-a luat din scurt:

–„De ce nu i-ai solicitat borfaşului un răgaz de timp, să strângi banii necesari, iar tu, să fi luat iute, un taxi, până la Poliţia Capitalei, să verifici?”

–„Ciripica mea, i-am spus eu înduioşat de grija ei, nu m-am gândit. Mi se rupea inima, la gândul arestării fiicei mele.

Tu crezi că este uşoară o asemenea lovitură?”

Impresionată de răspunsul meu, mi s-a aşezat pe nas, şi a început să-mi ciugulească gingaş, sprâncenele.

Gestul ei, de o senzaţie specială, m-a impresionat, şi mi-au dat lacrimile. Am simţit-o la rându-mi mişcată.

Mi-am spus în gând:

–„Poate că are dreptate, poate că m-am pierdut prea repede, poate că sunt un părinte slab? Poate că trebuie să mă confesez cuiva, să-mi descarc povara sufletească? Eventual unui psiholog?”

Aşa mi-a venit ideea eventualităţii consilierii psihologice.

Dar ce mă fac, dacă unii psihologi nu-mi inspiră încredere ?

Cum descopăr pe cineva din vârful Piramidei lui Maslow?

Atunci, cu glas timid, i-am spus.

–„Ciripico, îmi poţi găsi, te rog, un confident psiholog credibil?”

–„Încerc…!”  şi a zbughit-o săltăreaţă prin oscilobatant.

Acum , o aştept, plin de speranţă.

Onu

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză.

2 răspunsuri la „Consiliere psihologică

  1. Hristos a Inviat, Onu ! 🙂

    Paste Luminat si Binecuvantat ! 🙂
    Aliosa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s