Sinele divin

Motto:”Dumnezeu e în tot şi în toate”-Religie
Postul care urmează este pentru propria edificare.
Deseori, m-am întrebat cum se pot închina oamenii la ceva necunoscut. Sau, pentru o mai mare rigoare, la ceva imaginar.
Azi, după un coşmar cu borfaşi care iar voiau să mă jecmănească, am simţit nevoia să mă las în paza a ceva sigur,divin.

Şi am cotrobăit prin Internet, unde am găsit câte ceva despre terapia bowen-www.terapiabowen.ro, ca si despre ieşeanca Niculina Gheorghiţă.Sau, despre cineva Pavel….
Despre terapia bowen, e mai bine să citiţi direct.
Niculina Gheorghiţă, am înţeles că este psiholog, şi mi-a mers la inimă.
Simplă, are o naturaleţe în exprimare, încât, Divinul, în tot inefabilul său, devine perceptibil.

Poate şi unde vederile Niculinei, coincid cu gândurile mele, dar incontestabil, ascultând-o trăieşti noţiunea despre divinitate.
La cel de-al treilea ascultat, i-am regăsit pe „citiţii” despre divinitate, cărora li se pare că au priceput.
Asemenea activiştilor politruci, crezând că s-au ridicat la nivelul înţelegerii operei lui Marx, Capitalul.

Sau a politicienilor nătângi contemporani visându-se de dreapta, dar care habar n-au de semnificaţia îndemnului:”laissez faire, laissez passe!”.
Oricum, să revin la ce am învăţat de la Niculina.

„Sinele nostru divin”, cum îi spune ea, sau „spiritul”, este „chintesenţa divinităţii”, „acelui nevăzut , nenăscut”, care poate nici nu va fi lămurit de mintea omenească.
Mie- mi place să mă amăgesc, şi să-i spun „suflarea divină”într-o încercare personală de explicitare a misterului universal al luminii sau energiei.

Îmi amintesc.., parcă a fost ieri, cum venind de la liceu, pe strada către casă, am întâlnit o mulţime eterogenă, îngenunchiată închinându-se şi făcând mătănii, în faţa ferestrelor unei clădiri, pe ale cărei reflexe colorate, mul’imea, în halucinaţia sa , vedea, chipurile, imagini creştineşti.
Uimit de spectacol, m-am uitat şi eu, fără să văd nimic mistic, pe geamurile mari ale clădirii respective.
Care probabil tocmai fuseseră incomplet sau proaspăt curăţate, cu nişte cârpe înmuiate în petrol lampant.

Iar în urmele acestora  se reflectau razele apusului.
M-am crucit, văzând atâta ignoranţă.
Ca în „Psihologia mulţimilor” a lui Gustave Le Bon.
De atunci, nu mai cred în minunile văzute de mulţimi.
Ei bine, doamna Niculina Gheorghiţă, m-a edificat asupra justeţei ipotezelor mele.

DIVINUL este energie este lumină.

Şi nu poate fi contestat, precum însăşi Existenţa.

Dar nici acceptat habotnic!
Poate şi unde se suprapune convingerilor proprii?
Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s