Arhiva zilnică: 25 aprilie 2015

Pielea

Banal titlu, nu? Şi totuşi….

Aseară, m-am oprit din lectura unei cărţi, la următoarele:”Pielea este cel mai mare organ senzitiv, exprimând atât senzaţiile interne, cât şi pe cele externe…”

Şi aşa mai departe….

Ajuns aci, mi-am întrerupt înfiorat, lectura .

Mi-am amintit… De fiica mea, mică, pe care legănând-o pe picioare, şi având chef de vorbă, nu mai adormea.

Era târziu, eu obosit, şi am avut o ieşire „educaţională” .

Am prins-o de un picioruş, şi cu voce ursuză i-am spus:

–„Dar ce mai vrei dragă, nu vezi că nu mai am putere?”

În acel moment, parcă am fost străpuns de o senzaţie neaşteptată. Pieluţa ei era atât de fină, de delicată, că mi-a părut adierea gingaşă, a unei atingeri feminine.

Reacţia percepţiei mele, probabil i s-a transmis.

Am adormit amândoi spontan.

Şi am avut următorul vis:

Eram mare, nu mai ştiu dacă Făt Frumos…

Şi, rătăcindu-mă prin pădurea copilăriei, am nimerit într-o poieniţă plină cu zâne, care se distrau ca nişte puştoaice.

Toate.., frumoase zână.

Pline de voioşie, s-au strâns în jurul meu, chicotind, şi necăjindu-mă.

Mi-a plăcut joaca lor, şi am încercat să le prind.

Nu reuşeam, decât să le ating uşor îmbrăcămintea. Am obosit, şi am căzut frânt, pe pajişte.

Atunci, după o scurtă repliere.., au schimbat jocul…

Adiau pe lângă mine, şi-şi plimbau degetele pe fruntea mea. Atingeri delicate, sensibile, la care nu îndrăzneam să fac vreo mişcare, să nu împrăştii mirajul clipei.

Brusc, fiinţa mi-a fost străbătută de ceva deosebit.

Am întins mâna şi am prins-o pe cea care era lângă mine. A rămas liniştită, şi nu a încercat să fugă.

Nu mi-am explicat visul acela. Azi, după cele citite, l-am înţeles.

Atingerea zânei, avea ceva din sensibilitatea pieluţei fetiţei mele.

Iar strângerea mea de mână, i-a transmis că eu îi percepusem mesajul.

Dar dacă acesta a fost un vis, adevărul despre senzitivitatea pielii, l-am trăit şi aievea.

Despre el.., mâine.

Onu

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria Paginide jurnal, Proză scurtă.