Primăria „Fapte, nu vorbe” (Sectorul 4 Bucureşti) ep. 2

La intersecţia bulevardelor Dimitrie Cantemir cu Mărăşeşti,Primarul Cristian Popescu -Piedone, a construit două fântâni arteziene.

Una mai modestă, de formă rectangulară, iar alta mai mare, mai arătoasă de formă circulară.

De câte ori merg la Mega Image, îmi creez propriile emoţii turistice, privind jocul apei din jeturile dispuse cu mult gust, în perimetrul acesteia.

Într-o zi, mi-am închipuit că sunt în faţa Fântânei Trevi din Roma.

Ba am şi simţit nevoia să arunc nişte bănuţi. Două monede pricăjite de câte 5 bani, pe care nu mi le primise vânzătoarea de la buticul unde-mi comandasem o cafeluţă.

Dacă tot sunt lipsiţi de valoare de cumpărare, ce să-i mai port fără nici o şansă.

Roma…, Italia…, emoţii masculine nocturne.

Aproape nu-mi vine să cred.

Am trăit multe momente, frumoase şi pline de fiori.

Una, putea să ne coste, pe mine, şi colegul meu.

Uitasem bagajele unui membru al delegaţiei, nimeni altul decât un consilier al lui Ceauşescu. A observat gafa, tot colegul..

Seara, după ce ne odihnisem câteva ore, la ieşirea din hotelul Forum unde am fost cazaţi, acesta, colegul, cu mâna dusă la gură a spaimă, îmi arată servieta şefului nostru, de fapt, lângă intrarea în hotel.

Târziu, după reîntoarcerea în ţară, tipul îmi spune:

–„Îţi dai seama ce păţeam eu, dacă i se fura geanta cu documente?”

Eu , pe dinafară fiind, eram intrigat de faptul că nu dispăruse nimic, deşi se spunea că în Roma se fură în draci.

Seara, funcţionarul din partea Ambasadei noastre, ne spune:

–„ Haideţi să vă arăt ceva mai pentru noi, bărbaţii!”

Şi ne-a dus pe o stradă.

Într-adevăr, spectacolul era impresionant.

Ici, colo, prin curţile destul de încăpătoare, impresie dată şi de puţinătatea gardurilor, ardeau nişte focuri.

Lângă fiecare , ca o umbră din alte lumi, câte o femeie.

–„Uite, o vedeţi pe cea care stinge vreascurile? Înseamnă că are deja un client, şi după plecarea acestuia, îl va reaprinde, să se ştie că este iar disponibilă”.

Dar cred că vă amintiţi de filmul Ciociara, în care strada a fost transmisă. Am vrut să trăiţi însă, cine-verite-ul”.

Nu-mi aminteam, dar i-am vorbit despre strada Mazepa din Galaţi, grădiniţa aspiranţilor tineri într-ale bărbăţiei, şi popasul de o trăire, al marinarilor din vapoarele acostate în portul dunărean.

Două zile petrecute alert, în Roma, au însemnat imens, că uite, nu mai am spaţiul programat postului.

Dar mâine, revin, ideea lui, nefiind retrăirea unor clipe de mult apuse.

Ci destoinicia Primarului ”Fapte, nu vorbe”.

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s