Tâmpiţii laşi, din mine

Motto:

”În mine sunt doi oameni:unul numai inimă, şi altul numai cap. Când capul vorbeşte, inima plânge; când inima gândeşte, capul se frânge!”-Napoleon.

Cam aşa păţesc eu cu tâmpiţii din mine. Care mai sunt şi laşi, pe deasupra.

Şi, chiar dacă m-am tuns zero, sperând în normalitatea anotimpurilor, tot „mi-o iau în freză” din cauza celor câteva lichele din mine care se cred a fi şi cap şi inimă. Unul, zice, crezându-se deştept:

–”Parlamentari, nu vă faceţi treaba, nu corectaţi legile. Ca al doilea, speriat, că aşa se va întâmpla, să sară:

–”Tâmpiţilor, potoliţi-vă!”

Altul, mai curajos la furie, îi strigă:

–„Ce spui măi golane, tu vorbeşti?”

Culmea, Parlamentarii s-au apucat cică de treabă, iar alt gând, mai la curent cu puterea Ambasadelor, le declară ritos, fără jenă că se face naibii de râs:

–”Ce faceţi voi este „neavenit”, am o părere foarte proastă!”

Năucit, de vuietul din propria-mi ţeastă, mă gândesc să merg la psihiatru.

Dar un alt tâmpit din mine, mai corect, îmi şopteşte:

–”Crezi că mai ai leac?”

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s