Arhiva zilnică: 10 mai 2015

Puteți scăpa de orice durere, oricât de puternică ar fi, cu ajutorul minții!

Deşi pare o joacă, are cred schepsisul de a distrage atenţia, de la locul durerii. Îl rebloghez, poate va folosi şi vizitatorilor mei.
Onu

SECRETELE SĂNĂTĂȚII ȘI FRUMUSEȚII CU MARIA BOTNARU

Puteți scăpa de orice durere, oricât de puternică ar fi, cu ajutorul minții! 

durere 7

Prin durere, corpul te atentioneaza ca in zona respectiva este ceva care nu este in regula. Daca esti in tratament si durerea nu inceteaza, iata ce ai de facut:

1) Indica cu degetul aratator spre locul dureros.
2) Daca ai cauta un container pentru durere, ce capacitate ar trebui sa aibe (cat o cutie de conserve, flacon de 1 litru, damigeana de 20 de litri, cisterna de cale ferata etc).
3) Daca durerea ar avea culoare, a ta cum ar fi?
4) Daca durerea ar avea gust, a ta ce gust ar avea?
5) Daca durerea ar avea miros, cum ar mirosi a ta?

Reia cele 5 puncte de mai sus si observa ce schimbari s-au petrecut intre timp privind locul, volumul, culoarea, gustul, mirosul. Daca inca persista, eventual repeta ciclul, dupa care de obicei a trecut…

Vezi articolul original 120 de cuvinte mai mult

Reclame

10 comentarii

Din categoria Diverse ...

Bowtech…

Ieri am avut a doua şedinţă de terapie Bowen.Se spune că acţionează asupra punctelor de relaxare ale corpului, iar acesta funcţionează la parametrii lipsei de stres. Nu ştiu, dacă o fi chiar aşa, sau este numai fantezie, dar până să ajung acasă, m-am confruntat cu nişte viziuni.

Mă uitam entuziast la blocurile imense de pe bulevardul Octavian Goga, la spaţiile verzi care le învecinează, la parcările liniştite şi curate, la muncitorii care făceau curăţenie şi completau golurile ghivecelor vitregite de arbuştii cu care se încadrau clădirile în natură.

Apoi, am privit apele domoale ale albiei regularizate a Dâmboviţei.

Câte lucrări s-au realizat, după ce Occidentul ne-a salvat din marasmul comunist, mi-am spus, umplându-mi plămânii cu aerul îmbietor, împrospătat de curgerea apei Dâmboviţei . Ajuns acasă, îi spun entuziast soţiei.:

–„ Suntem o naţie fericită.Am scăpat de comunism, ieşind întreagă, cu Ardealul neciopârţit de poftele haine ale unora, şi mai uite câte realizări…, reluând impresiile de mai sus.

Soţia, se uită la mine, mă mângâie gingaş pe frunte, şi cu o notă de duioşie mă întreabă:

–„Mă bucur , să te entuziasmeze astfel şedinţa la care ai fost, dar, ştii mă nelinişteşte ceva.

Nu crezi, că te afectează? „

Uimit, şi uşor derutat, o privesc neînţelegând-o.

Îşi dă seama şi-mi spune punctat.

–„Cele halucinate de tine, nu erau şi înainte de 1989?

Mai rămânea să-mi fi vorbit şi de metrou, sau poate de transfăgărăşan, ca să te rog să renunţi la bowtech.

Viorica are un fel blând , convingător de a-mi vorbi, încât, mi-am revenit.

Mă gândesc la terenul viran, rămas după ce uzina „Timpuri noi” a dispărut, la flota şi codrii seculari, la toată paragina agricolă, la sistemele de irigaţii pulverizate de nu se mai ştie ce năvăliri ruseşti, la culmile defrişate panicate să nu fie şi ele prăduite, aşa că o iau la fugă, oriunde…, să nu fie transformate în „naiba ştie” ce.

Şi-mi vine în gând şi mutra infatuată a vecinului, care după „Revoluţie” are trei diplome şi câteva masterate, când mie mi-a venit aşa de greu să-mi iau o diplomă şi un doctorat.

Poate are dreptate Viorica…,  Bowtech mă euforizează să văd ce visez? …

Mai bine iau un „Aspenter,” să-mi revin!

Onu

4 comentarii

Din categoria Pagini de Jurnal, Proză scurtă., râsu-plânsu