Viermele…

În pădurea-ne străbună,

Pe vremea unui popă psdist,

Un vierme s-a strecurat .

Şi tenace, veneticul

S-a pus pe codru, la decimat.

Spre şansa trunchiurilor sale,

O Graţiela Gavrilescu,

Botniţa legii a încercat

Să îi pună, pe apetitu-i blestemat.

Închipuindu-şi trogloditul..,

Că-i ca la maică-sa în sat.

A behăit, din Osterreich

De s-a auzit…, n-o să mă credeţi

Tocmai la Cotroceni Palat.

Atât i-a trebuit Pădurii,

Când din Cotroceni…,

Legea la Parlament, s-a returnat.

Confuzia e generală

Românul nu mai este

Propriul său stăpân în stat?

Sau impresia, multelor concesii,

Din bunul simţ strămoşesc

Le-a dat unora impresia,

Că s-ar afla la măsa-n pat?

Afară.., jivine spurcate,

Cu-ai voştri, susţinători slugoi, cu tot…

Şi lăsaţi-ne în pace,

În codrul nostru, frate drag!

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, Pamflet., Poezie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s