Pur şi simplu….

Un fapt de necrezut. Pentru că nu l-au acceptat pe noul preot, trimis de superiorii săi, câţiva dintre i enoriaşii unei biserici din UE, mai précis din România, au fost pedepsiţi să nu mai intre în biserica respectivă. Problema nu este, dacă să nu mai calce pe acolo unde spurcaseră credinţa, ci dacă nu mai au voie să intre în vreun lăcaş al Domnului.

Poate tot cu mentalitatea democratică a scandalului.

Că dacă tot avem libertatea de exprimare, de ce să nu-l huiduim pe noul preot, conform moravurilor noastre?

Nu poţi să nu devii curios, când afli despre o asemenea măsură dictatorială, împotriva unor aprigi cavaleri ai credinţei.

Din câte am înţeles, preotul înlocuit suporta rigorile disciplinare ale Superiorilor săi, pentru faptul că manifestase o iniţiativă antreprenorială (deschisese un magazin cu obiecte religioase), dacă n-oi fi înţeles eu aiurea.

Mai mult, se dovedise “demn”, în faţa autorităţilor , nepermiţându-le efecuarea controlului de rutină inerent.

Cum să mai avem atunci demnitatea de a reacţiona amestecului unor venetici, în treburile noastre interne, când un “preacuvios preot” care a încercat să ne dea o lecţie de atitudine este astfel oprimat?

Dincolo de aspectul hilar al comportîrii primitive a aşa zişilor câtorva “credincioşi români”, mă întreb:

Când vom pricepe că suntem oameni, şi politica bâtei, ar fi trebuit să treacă de mult?

Când vom realiza, că nu mai suntem animale, iar ordinea, disciplina, şi respectul reciproc, trebuie să ne caracterizeze?

Aşternând aceste impresii, îmi amintesc iar, de colegul meu de cămin, Estonianul, pe care, timp de doi ani, nu l-am auzit să injure.

Ce educaţie va fi primit omul acela?…

Colac peste pupăză, moralistul Dan Voiculescu, din detenţie, emite nişte consideraţii care-mi amintesc de vremuri revolute, când biserica era privită cu neîncredere şi lipsă de respect, de către exponenţii parveniţi ai comunismului.

Cred că acest prea închipuit credincios domn, ar trebui să prezinte scuzele cuvenite, Înaltului Cler românesc.

Ce să te mai miri atunci, de vehemenţa câtorva activişti din Antena 3.

Vorba proverbului: “Cum îi turcul şi pistolul”.

Oare, la catolici, tot aşa o fi?

Onu

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini de Jurnal, râsu-plânsu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s