Ochi sori…

În staţia de tramvai,

Doi ochi, deschişi la culoare, mă privesc

Zărindu-i  frumoşi cum sunt, simt că îmi plac, dar nu desluşesc

De unde, şi când , mi-au apărut în drum…

Cugetul nedumerit de apăsare

Se zbate, pasăre închisă în colivie

Neştiind, ce i se întâmplă .

Brusc, ochii cu zâmbet larg, îl trezesc.

–„Bună ziua, după o lună ne-am şi uitat?”

„E drept, atunci plângeai,

După sacul de bani pentru RADET, ce îmi plăteai”,

Desmeticit, mi-am amintit, de ochii ei superbi,

Ce mi-au părut cândva, doi sori, luminându-mi clipa cernită de dări.

(Fragment inspirat de vizita în Casa care adăposteşte gânduri)

Onu

Scrie un comentariu

Din categoria Pagini dejurnal, Poezie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s